In copilarie o fost un singur plod in bloc ce n-o halit bataie de la mine sau de la alti pustani zelosi imitatori a lu' brucele. Dar am compensat cu frac-su. Il bateam pe saracu Romică zilnic. Va amintiti genul ala de "bataie": castane, suturi in cur, pumni in coaste, etc.
De copchilu' asta ne era milă, mai ales cind ii vedeam mucii, fie iarna ori vara, curgindu-i in direct gura.
Avea o căpăţînă mai ciudată (de la o hidrocefalie), drept pentru care, dupa o sedinta fulger, l-am botezat "cap pătrat".
Aproximativ cu o luna in urma mi-am vizitat parintii.
Singur si trist, Cristi fuma o tigara pe banca din fata blocului.
Mi-a raspuns la salut la fel de calm proverbial, intre timp si cu un bunsimt iesit din comun, confirmat de toti vecinii.
Din vechea adunatura de plozi cu genunchii zdreliti, era singurul ce ramasese "acasa".
Acum casa lui este alta.
Dumnezeu sa te aibe in paza!
Sad but true...
RăspundețiȘtergere