Pagini

22 ian. 2011

pina si regii, printii sau cersetorii maninca. Cum?

Am primit un mail care suna cam asa:

'' bea multa apa''
Asta o fac fara sa gaindesc prea mult, mai ales dimineata. E meritul instinctului primar care-i influentat de un cuvint ce cu siguranta se gaseste in DEX: deshidratare. Daca n-o sa uit, o sa explic mai jos cauza acestui fenomen intilnit frecvent in limbajul betivilor.

''ia un mic dejun de rege, un dejun de print si o cina de cersetor''
Pe la 6 AM traiesc momente sublime pe tron, cu gindu' la coltucu de piine si brinza din bucatarie ce asteapta a fi inbucate in mare viteza, altfelt pierd startu spre tramvai si scaunu de la birou. Imparatia monitorizeaza atent prezenta si activitatea din regat.
Deci ma incaderez.

''Dejunul de print.''
Orice imparatie respectabila are minim trei printi. Asa zice povestea.
Al mare este indreptatit prin lege la tron, deci maninca cu Regele General.
Mijlociul are obligatia morala, chiar tehnica, sa SE manince cu alti ''mijlocii'', asta doar pentru a deveni mai mari.
Stau bine la capitolul asta.
Al micu maninca princiar doar dupa avans si lichidare, desi se spune-n poveste ca va scoate imparatia din colaps. Ciudat, nu?

Cina de cersetor.
Preludata obstesc cu variatiuni la indemina (pisi, papusa, gurita, inimioara, perfecto, slabanoago, iar ai fost la coafor?, cizme noi?, ai un zimbet ideal, hic! parerea mea), se lasa cu rugaminti calde, chiar fierbinti pina la rosu:
- Imi dai si mie ceva de mincare? Hai nu fa moaca asta se scorpie ca'ncepi sa semeni cu ma-ta. Stii prea bine ca te iubesc si ca traiesc doar pentru a ma intoarce beat la tine.
Gata şi cu cina.

1 ian. 2011

Aurelian Antal

Habar n-am citi dintre voi ati avut sansa sa intilniti in adolescenta un artist veritabil.
iatcu-i bintuit chiar si acu, la nevenerabila-i etate, de Greuceanu' ANTAL. Aurelian Antal.
De ce scriu asta tocmai acu, pe unu ianuarie? Pai cel mai interesesant (deci memorabil) Revelion (inspre 1992) l-am gustat din plin in atelierul/muzeul/casa prechinii de pe atunci, donșoara Antal.
Uratorii ce ma însoţeau au vazut pentru prima oara un arbore genealogic, altfel decit cel din cartile de istorie. Era cit pe ce sa-l fi uitat si io. Noroc cu-n blogar din Toplita ce mi-o inprospatat memoria:



Pozele din link is usor grabite, valoarea operelor fiind involuntar denaturata.
Sper sa am sansa de a va incinta cu niste jpeguri, modeste comparativ cu adevaratele creatii. Miine plec la Dorohoi.