29 oct. 2008

Dragilor mei Pit si A.

Comentariile ce nu ajung a fi publicate la timpul lor, is tare greu de rescris / regindit mai apoi. Asa ca textul asta (ce trebuia publicat simbata), adresat in exclusivitate voua, nu va suferi modificari semnificative, sper!

Draghii mei Pit si A.
Duminica o sa va fericiti in fata Domnului cu o grea misiune, poate cea mai frumoasa de la inventarea crestinismului: CUNUNIA (am aflat mai tirziu ca-i zice si Sacrament).

In nevrednicia mea, incercat-am sa compun o poezie amuzanta, dar nu-s Groparu. Asa ca m-am imaginat specialistu' lu' Peste in diverse situatiuni:

Absolvent de stiinte juridice:

Casnicia este o institutie guvernata de Codul / Dreptul familiei, nu dupa ureche, asa cum se intimpla in realitate. In conformitate cu art. 13, lit. D, va doresc sa cresteti plozi si sa n-aveti parte d-un coleg d-al meu specializat in divorturi si partaje.

Absolvent de stiinte politice:

Statul ocroteste familia! CNA-ul amendeaza PRO-tvu' daca apare la stiri vreo nenorocita nevasta albastru purtatoare de ochi neblurat - stivi voi, patratelele alea ce apar si pe titele/fesele dezgolite ale unei fericit coboritoare din cabina tirangiilor. Of, nu s-o mai vota odata legea prostitutiei.
Discurs: va doresc sa faceti multi plozi frumosi, isteti, norocosi pe care sa-i educati in spiritul politicii de dreapta, linie politica din partea careia voi candida la toamna.

Absolvent de mecanica auto:

Sa va lase masina in loc ferit, bancheta din spate sa va fie incapatoare pentru futai si sa va iasa copchii frumosi, isteti si norocosi.

Absolvent de stiinte economice:

Pentru plozii astia frumosi, isteti, norocosi, de care tot vorbesc EU-rile de mai sus, exista niste asigurari pentru studii. Aaaaa (!) vezi ca am o oferta de credite pentru imobiliare.

Absolvent de constructii civile:

Bre oamenilor, va trintesc un studiu de fezabilitate si un proiect de vila de moare lumea. Nici tata lu' Apolodor din Damasc (celebrul constructor a lu' podu' de la Cernavoda) nu v-ar face o casa de piatra asa rezistenta la scirtiiturile de pat in care veti face plozi frumosi, isteti si norocosi.

Absolvent de filozofie:

Dragoste este un complex periferic amorfozat care in egocentrul pseudoindividualitatii provoaca sentimentul "ce bine ar fi sa va futeti", cu rezultate echivoce: feti frumosi, isteti si norocosi.

Absolventul de teologie:

Sa va ajute bunul Dumnezeu, Sfinta si Preacurata MAria in a va umple casa de credinta, binecuvintare, speranta, multumire si plozi frumosi, isteti si norocosi.

Absolva-l Doamne pe Iatcu de alte urari!

P.S. Pe primii 3 ii botez eu.

Pentru cei......

Pentru cei ce nu au habar cum sa ia o decizie in cazul unei propuneri tentante, faceti ca mine:

Adulmecati cireasa ce se balangane in mina ofertantului, salivati discret pina pa piept, imaginati-va savoarea-i dulce-acrisoara si constientizati inevitabila existenta a viemisorului tolanit pe simbure.

Cam asta o fost de scris despre presupusa mea plecare la Paris.

P.S. Nu este vorba de viermisorul beutor de Tequilla.
P.P.S. no comment!

18 oct. 2008

PA!

In copilarie o fost un singur plod in bloc ce n-o halit bataie de la mine sau de la alti pustani zelosi imitatori a lu' brucele. Dar am compensat cu frac-su. Il bateam pe saracu Romică zilnic. Va amintiti genul ala de "bataie": castane, suturi in cur, pumni in coaste, etc.

De copchilu' asta ne era milă, mai ales cind ii vedeam mucii, fie iarna ori vara, curgindu-i in direct gura.
Avea o căpăţînă mai ciudată (de la o hidrocefalie), drept pentru care, dupa o sedinta fulger, l-am botezat "cap pătrat".
Aproximativ cu o luna in urma mi-am vizitat parintii.
Singur si trist, Cristi fuma o tigara pe banca din fata blocului.
Mi-a raspuns la salut la fel de calm proverbial, intre timp si cu un bunsimt iesit din comun, confirmat de toti vecinii.

Din vechea adunatura de plozi cu genunchii zdreliti, era singurul ce ramasese "acasa".

Acum casa lui este alta.
Dumnezeu sa te aibe in paza!

Da sau Nu, asta-i intrebarea!

Am febra. Din pacate nu creativa. Scriu din inertie, ca sa mearga berea.

Asi fi putut sa citesc cartea inceputa saptamina trecuta, dar mi-e frica. Imi place asa de mult incit e posibil s-o termin si sa trebuiasca sacaut alta la fel de buna.

Asi mai putea sa merg "acasa mea", chiar daca n-are cine sa-mi invineteasca ochiul.

Chiar si berea intra cu noduri.

De ce? Am fost stigmatizat.
In umila meaa existenta sint putine persoane cu "greutate" . Una dintre ele m-a blagoslovit cu urmatoarele cuvinte:
"Sa nu indraznesti a zice vreodata altceva decit gindesti. M-am saturat de fatarnici."

Abia acum il inteleg pe Fletcher Reede .

Ma pun in absurde si/sau ipotetice situatii:

Top Managment Meeting

Cafeaua are zahar. Ce gindesc? Toanta iar o uitat ca beau zama asta neindulcita? Ii spun ca-i uituca? Nu, o rog sa-mi aduca alta.

Cravata atirnata la gitul sefului fiind in carouri, nu se potriveste la noul sau costum in dungulite.
Ce gindesc?
Pe santierul ala uitat de lume, cocotat pe virful muntelui Botezatu n-o ajunj vrodat'.
Ce-i spun? 'trăiţ şăfu, fain costum.

Project Manajeru sustine o timpenie absoluta in lumea constructorilor. Ii spun ca e un dobitoc? Ca n-a inteles nimic din raportul lunar? Sau ca era la beute atunci cind trebuia sa fie musai in santier?
Nu! Il atentionez ca s-a strecurat o eroare in sistemul informatic intergat si ca va primi datele necesare si reale in cel mai scurt timp - deh e ficioru sefului.

La bere cu băieţii

Ma simt beat, chestine sesizata si de comeseni. Sa le spun ca nu mai tin la beutura? Ma fac de ris. Nu mai bine le spun ca o fost ziua unuia de la munca si o adus niste uischiane d-ale vechi?

Ce-ai mai facut in ultima vreme? Se gaseste unu sa te chestioneze, el neavind ce povesti sau e chiar mai plictisit decit tine si il doare gura sa zica ceva interesant.
Exista mai multe variante de raspuns:

La prima bere:
- Nimic deosebit.
Desi te gindesti la cit e de stupid curiosul. Ce PLM, nu stie ca rata la banca trebuie platita si ca salariile-s de cacat, ca trebuie sa trag ca un ren in calduri ca sa mai fac cu PFA-ul meu bani ca sa-i platesc si lui berea?

La a doua bere:
- Iar m-au chemat aia sa le semnez niste hirtoage. M-au platit rezonabil.
Ce gindesc? Ai dreacu zgirciti, de doi ani nu au mai ingrosat si ei plicul. Niste cacanari.

A treia bere:
- M-am intilnit cu X-ulescu. Si-a luat Mercedes. Chiar ma bucurez pentru el.
In gindul meu: spagar nenorocit, din cauza unora ca asta nu merge treaba. Eu muncesc pe bune, tai chitante, facturi si abia daca-mi permit sa trag un pîrţ cu iz de languste. Si asta doar in week-end.

La a 4-a bere:
Băăăă, l-am prins pe unu cu un proiect. Nu prea aveam chieff sa-l fac si i-am pus un pret de vreo 6 ori mai mare. Boul o acceptat.
Ce gindesc? Ia uite-i cum le crapa invidia in ei. Iseamna ca n-o sa le platesc eu berea in seara asta.

A 5-a bere:
- Inca una si ma duc.
De fapt ar mai fi mers una.

Acasa, dupa "berea" cu băieţii

- Cita bere ai baut nenorocitule?
Cu o fortare astronomica gindesti: "nenorocita-i mă-ta", dar spui cam cu juma de gura:
- 3! HÎC!

-Cu cine ai fost?
-Cu şăfu.
-Sigur n-o fost si Ceapa?
-Cine? Ala e om serios, are copil de crescut.

-Ti-ai schimbat parfumul? E cam dulce si usor feminin. Seamana cu cel al secretarei.
-Aaa, nuuuu e de la parfumul cu care dau astia la toaleta. E chiar gretos, chiar mi-a venit sa borasc de la el.
- Interesant, de cind dau astia cu Chanel la buda?
-Pai am fost la MARIOTT!

In familie, cuplu, etc.

Ea: Tu nu ma mai iubesti!

La o asemenea remarca, oricite argumente ai incerca sa aduci, nu sint satisfacatoare. Mai bine spui un hotarit NU!, chiar daca adevarul e altul.

Daca faci gresela de supe DA!, alinturile iti vor lua cam 6 ore, timp in care se gata meciul dintr Unirea Falticeni si Schilozii Voluntari.

Hai sa ma apropii de final (asa m-o invatat cineva ca se redacteaza o lucrare: titlu, continut si sfirsit)

Exista interogari la care poti fi sincer, dar instinctul de conservare te protejeaza si n-o faci.

Cum ati raspunde voi la aceste intrebari:

- Nu-i asa ca m-am cam ingrasat?
- Mi-au cam cazut ţîţele, nu-i asa?
- Camasa asta prazulie, cu buline roz, imi vine bine?
- Mergem in week-end la mama?

Daca raspunsul e "nu", esti negativist sau vrei sa o pacalesti ori te face de-a dreptu' mocofan.
Daca-i spui nonsalant "da", esti misogin, insensibil, chiar mitocan.


Astea fiind scrise, astept injuraturile.
Aici sau pe iulian.iatcu@gmail.com

17 oct. 2008

Catre Lilişor

Ieri, 16.10.2008, la ora 14:27, o persoana la care tin mult, mi-a aruncat, nervoasa fiind, cuvinte dureroase. Nu le reproduc pentru ca le-am si uitat. Iubirea, respectul sau intelegerea nu lasa loc resentimentelor.

Voi incerca sa redirectionez tristetea, sa n-o transform in furie. Am nevoie sa fiu obiectiv, deci:

"Atac la persoana" asa ai botezat comentariul lasat de mine zilele trecute.

Sa fie din cauza lecturilor saptaminale? Nu pari genul. La fel de mult cred ca nu o sa ma gratulezi pe viitor cu "clik la persoana" , can can la persoana, etc.

Am devenit curios si voi citi parerea ta despre Badea si nu numai, o sa-ti citesc blogul - poate asta ti-ai dorit - si voi intelege, probabil, ce inseamna "cei 7 ani de acasa"

Eu am crescut intr-o scoala de corecţii, ca multi altii. Sa nu-mi spui ca te-ai nascut perfecta si nu ai fost corectata vreodata.

Mesajul tau poate fi in acelasi timp o palma peste popou - vorba Pitbulitzei - dar sio o provocare.

Vrei sa-mi argumentez "porcaiala"?
Ce-i aia? La tine in familie s-o folosi cuvintul asta. Eu l-am cautat in DEX si nu l-am gasit. Totusi am apelat la o erudita si am inteles la ce te-ai gindit.
OK, nimic mai simplu. Iatcu are resurse.

Trebuie totusi sa tii cont ca obiectivul primordial o fost si va ramine acelasi: NESERIOZITATEA. Ca tu l-ai botezat "gest infantil", nu ma surprinde. Cred ca poti mai mult.

Pentru a intelege la ce ma refer, reproduc cu aproximatie o intrebare ce mi s-o pus de curind:
"Tu iti dai seama ca aproape de fiecare data vorbesti cu dublu inteles?"

Cine ma cunoaste (modestia am lasat-o mediocrilor) ma antreneaza sau cum se spune mai noi "imi ridica la fileu" mingea, doar pentru a o intepa, cu scopul de a se sparge monotonia. De obicei se ride. La fel face si draga mea pitbulita, femeie pe care o respect si ador.

Daca esti lipsita de umor, e OK. Te felicit, vei avea sanse sa ajungi top manager. Nu uita ca managerii sint expusi riscurilor, vorba aia, "asa-i in tenis".
Riscul major este acela de a fi gratulata cu frumoasele cuvinte "prost si badaran", asa cum ai sugerat ca asi fi.

Draga mea Pitbulitză, zicindu-i la telefon ca mi-o venit chef sa-ti scriu, mi-o spus ca-i alung cititorii / comentatorii. Nu intentionez asta.
Formal, imi cer scuze pentru eventualele neplaceri.

Iatcu.

Ce-i fericirea? Sau hai sa intelegem femeia

Fericire - s.f. Stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină, beatitudine.
Suparare - s.f. Neplăcere, necaz, suferinţă; nevoie, neajuns, lipsă.
Femeie - s.f. – 1. (Înv.) Familie. – 2. Nevastă, soţie. – 3. Femeie căsătorită. – 4. Persoană de sex feminin.

Dezbateri televizate, articole prin presa, carti de specialitate tratat-au subiectul si (...) ce daca?

Ieri pe mess am avut urmatorul dialog:

- Sint foarte fericita. E oare normal? Adica daca nu era faza cu calele nu eram asa fericita? Oare s-o simti jignit Mr. A daca-i spun ca cele 13 cale negre reprezinta visul vietii mele?

- Se pare ca nici un cal nu te facea asa fericita. Cit despre Mr. A, daca este barbat intelept, ar intelege ca cele 13 cale negre ar fi "visul vietii" de saptamina asta.

Uneori femeia se bucura pentru orice nimic, spre exemplu o sticla de brifcor ca pe vremuri, dar in acelasi timp devine minioasa daca ai pus in salata ulei normal si nu de masline (ascunzindu-i asta), motiv pentru care nu te va ierta niciodata.

Cind mai poate fi fericita?

Poate la orgasm? Ce-o fi cestiunea aia?
Cum vad eu treaba: daca ţipă si zimbeste dupa, o fi de bine? Daca pronunta trivialitati, ce ar face sa roseasca pina si un birjar, o fi ca se simte in sigutanta cu tine? Daca te stringe, zgirie, musca, miriie, o fi din dragoste?
Mimarea lui mi se pare o grosolanie. Sper sa n-am parte de asa ceva.

Buchetul de flori.
Daca-l oferi cu ocazia unei aniversari, poate fi intimpinat cu zimbete largi, multumiri, ochisori inlacrimati de bucurie, insotite de remarca: "ce frumoase sint, dar stii nu era necesar sa cheltui atitia bani pe ele."
In cursul saptaminii, spre exemplu joia, norocosi dintre noi pot avea sansa de a gasi o florarie deschisa la ora 22.00. Parfumul calelor nu poate acoperi izul acrisor de bere, dar poti fi ajutat de arhicunoscutul: "si acum vrei sa stau vaza?". Daca mai ai suflu, poti scapa cu o replica la indemina, spre exemplu: Florile astea-s cam ofilite, in schimb tu esti la fel de proaspata ca acum xxx ani.

Shopping - no comment!

Am fost rautacios, uricios, nesuferit, dar ma simt bine. Am scris ce vad, ce-am auzit, ce simt, lipsit de scrupule.
O sa va ziceti in barba: un complexat iatcu asta! Mama voastra v-o facut pe toti psihanalisti?

14 oct. 2008

Olteni versus Mitici

Hulita, slavita si bascalioasa, Oltenia este mereu nascatoare de personaje amuzante.
Astazi voi povesti despre un coleg, intimplator (oare ???), din Caracal.

Muuiiicaaaa, avui, zau ca avui ieri un examen. Fusai la facultate. Fusai sa iau un 10 (evident, draga mea).
Olteanul meu de asemenea.
10 minute, timpul impus pentru expunerea temei, la Suca al nostru se facura 3. Descurcaret, deh! Descurcaret fu ca astepta sa vorbeasca toti pina ce-o obosit comisia. Deci s-o prezentat ultimul.

Asta nu inseamna ca pina atunci n-a vorbit. A vorbit. Serios ca a vorbit. Chiar daca ocupase loc in dreapta mea. Dreapta, da, aia cu ceas. Ceas d-ala care arata ora.

Ora care ne-o prins la "Anatolia", n-o fost prea tirzie, dar nici prea devreme. Unii au mincat altii vrut B.R. Senzatia serii o fost o lipie de un metru lungime, auzi, un metru. Un metru avea. Noroc ca turta aiasta era facuta dupa reteta traditionala turceasca, ca daca ierea facuta la test, avea pret, pret avea.

Coptura asta nepretuita, stropita fara zgircenie cu susan, era gratis, "din partea casei".

Olteanu' nostru o comandat vreo 4.

La Spaghetti-le Bolognese nu prea se potrivea, dar am luat si io o imbucatura, sa mearga berea.
***
Nici macar Nea Mărin, din celebrul film, posesor de geanta "diplomat", doldora de verzisori sau praz, n-o avut sansa unei replici pe masura omului nostru:

- Altceva gratis mai aveti?

Purtatoarea de fusta mini, tava, zimbet profesional, ne-o uimit pe toti:

- Da, ceai negru.
- Vreau! zice narodu.

- Noi vrem sa achitam consumatia, s-o auzit in cor.

Soarele cazut de pe furca, ostenit de iluminatii proaspat examinati, s-o gindit la retragere, conform obiceiului arhicunoscut, in prealabil consultindu-si ceasul.

Aparitia lunii ne-o fascinat atit de tare, incit o venit vremea cinei, formata din: Tuborg, la halba, la sticla sau tap.

Unii (o doamna, un domn si olteanu') au mai si mincat. Kebab-ul de la Anatolia aici era un fel de ostropel, ficateii in cascaval, un fel de ciorba iar preturile cam la o treime.

Ghidusul nostru oltean, fortindu-si norocul proverbial, noroc cu carul desigur, si-o cam gasit nasul. Nu Pandelica ci o focoasa, iute si isteata "mitica".

Rosii in obraji eram de la bere asa ca peste alte eritemuri s-o instalat si o scurta paloare pamintie, urmata de un hohot de ris.

Era sa intru in pamint de rusine auzind, culmea, tot din dreapta-mi:

- Dar ceva gratis nu aveti? Stiti, la noi in Oltenia, in restaurante se da si ceva din partea casei.

- LA noi, in Bucuresti, zice chelnerita, n-o dam pe gratis. In schimb, aici la restaurant, primim spaga.

Oltean mai tacut nici mort n-am vazut. Nici mort, auzi?

8 oct. 2008

Rugaciune

Is la masa 29, pe o tesasa vecina cu Agronomia + Medicina veterinara & bla-bauri - gaselnite universitare bucurestene.
In locul scaunului pe care tocmai il ocup era o parcare, inutila disperatilor de pe Magheru, Dorobanti, etc.
Pe aici se bereaza, ingurgiteaza pitze ori se blogueste. Conteaza oare ca io is ala care nu maninca pizza?

Nici bine nu m-am asezat pe scaun ca mi-o si iesit stiloul din geanta so'nceput sa scrie urmatoarele:

Ideal ar fi ca la job sa fiu incruntat, morocanos, ciufut, crispat, intr-un cuvint: SERIOS.

In atare stare pot ajunge doar daca ma irita ceva, de ex: soacra, nevasta, pisica, alarmele masinilor, motociclistii ce trec pe sub geam la ora 3 A.M., gindacii de bucatarie sau Mircea Badea.

Soacra-mi ia de mincare, spala vasele, sterge praful, matura casa, ma informeaza cu mondenitatile cartierului sau cotatiile kilogramului de cartofi, mazare, chiloti, vinete sau bureti de pe piata de capital Moghioros Streat. Actiuni si/sau informatii binevenite, rareori enervante.

Nevasta! Asa-i zic doar cind ma nemultumeste un pic, asa ca rectific:
Sotia, cerebrala, frumusica foc, titoasa, cinefila, agera sau perspicace (mai putin in alegerea barbatului), tocmai si-a luat un C1. Cum sa ma crizeze?

Pisica. E prea urita, neajutorata de soarta. Asta i-ar mai trebui: minia lu' Iatcu.

Gindaci de bucatarie nu mai aavem de mult.

Bike-rii s-au imputinat, deh e preiarna.

Alarma de logan a boului de vecin o fost infundata, de un inspirat vecin, cu spuma d-aia ce se pune la termopane.

Ramine doar Mircea Badea.

Bre, omu aista, ipochimen urlator, sperietoare de curci, bruce willis in maiou curat, ma face sa vomit mai ceva ca un slagar de-a lu' Moculescu.

Paloarea cadaverica, ochiul injectat, sprincenele impreunate si buzele strinse (cam asa-mi arata oglinda dupa o boritura) m-ar aduce pe "ordinea de zi" a meetingurilor cu tema:
Il dam afara sau il avansam?

Stenograma sedintei:
General Manager
- Tu vezi cum arata?
Technical Manager:
- Clar, asta munceste!
Security Informational Manager:
- Pe blog n-a mai scris din aprilie.
Human Resources Manager:
- Propun sa fie sef!
...empty cartridge...

Citind cu mai multa atentie ultimul raport de management, difuzat - ca de obicei - doar persoanelor direct interesate, am purces la redactarea urmatorului e-mail:

To: Felix;

Cc: Gadea; Morar; SpagatAsinul:

Subject: Grila de programe Antena !.

Cu deosebite argumente, trai-v-ar P.C.-ul (nu calculatorul) antibasescian in sondajele actuale, muta premianta emisiune a lu' Badea, redifuzata la 7 A.M., in intervalul orar: 6.43 - 6.44, ca la 6.45 ies din casa.
Un singur minut de vizionare, ar fi eficient pentru o reusita boritura.

Hai pa!
P.S. Este suficient si un "promo".

Q.E.D.

Exista oameni care pot sa-si atinga nasul cu limba.
Dupa o indelunga si minutioasa analiza plina de complexe – ca a cercetatorilor americani de la o celebra universitate, arhiprezenti in Libertatea – am ajuns la urmatoarea concluzie:
A DEACU NOROCOSI!

1. TEOREMA: Legatura de proportionalitate intre lungimea pulii si dimensiunile nasului (lungime sau grosime) este argumentata prin Terente care avea un miros foarte fin, de peste. Insula Mare a Brailei nu duce lipsa de asa ceva chiar si in zilele noastre.

2. COROLAR: Daca “nasul” te ajuta mai putin, foloseste limba. Gustul pestelui poate sa nu coincida cu al tau fin nas, dar rezultatul este acelasi: “ai de pula ta!”

2 bis. LEMA SOCRULUI SPERIAT: Fica-mea nu-i de nasu tau!

Aviz doritorilor!

Cadoul potrivit cu ocazia aniversarii a 8 ani de la casatorie mi s-a parut a fi un manunchi de trandafiri, luati pe bonuri de masa de la Angst.
Pentru a desavirsi o cina sarbatoreasca, am prajit si niste cartofi.
Ca aperitiv am a desfacut o conserva cu ciorba. Vazind-o in farfurie, nevasta-mea o trompeţit răutăioasă:
- Asta-i ciorba sau ceai, ca nu vad nici o ciozvirta prin farfurie.

Seara ne-o gasit spargind seminte privind in gol televizorul. Ar fi trebuit totusi sa-l deschidem. Dar si praful istoric asezat uniform pe ecran merita admirat.

Lasind gluma d-oparte, chiar o fost o seara calma, cu discutii lungi de parca nu ne vazusem de-o luna. Ce-o urmat nu se poate scrie. Fiind intuneric, nici nu mai stiu ce-am facut.

7 oct. 2008

Fumatul este chiar singura placere?

DA si NU!

Tigara de dinaintea lucrului, antrenata cu un cognac - pentru santieristi: Unirea.

Mahoarca de dupa cacarea de dimineata, utila si pentru odorizarea cabinei de toaleta, deh poate mai intra cineva dupa.

Tigara scoasa din pachet si oferita cu darnicie maistrului sef pentru a inchide ochiul vigilent, atent obsevator al chiulangiilor sau a sacilor de ciment

Aroma tutunului de Carpati ce fugarea moliile si puricii mai ceva caq salopeta purtata doua luni - pe timp de vara.

Chistocul aruncat de la geam direct pe chelia unui ochelarist aflat in drum catre facultate.

Flegma groasa de dimineata care, expediata cu zgomote specifice si presiune, direct pe asfalt, sare ca o mingiuca galben verzuie.

Emotia traita alaturi de alti tabagisti in fata aparatului de "micro". Hehee, tot pozele alb/negru is mai bune!

Dar ce poate fi mai frumos ca, dind fumul pe nari, s-o simti pe raduleasca, aproape goala, tolanita la picioarele tale?

6 oct. 2008

- Pleaca in Irak, fa-te lezbiana, dar sa n-aud ca mai vrei la medicina!

Asa m-o sfatuit bunul meu tata, de pe patul de spital, ajuns acolo dupa ce l-o intepat o albina drept de buza inferioara.

Tatucul meu era disperat ca, dupa ce se internase, o ramas cu buza umflata si buzunarele golite de domnu Profesor, sef de sectie la enterocolite si patron de ecograf.

In prima zi de spitalizare, dupa ce-o iesit din hainele civile (desi nu prea l-am vazut in camesa si pantaloni lumesti, ci doar in uniforma de sef de post), etalindu-si prin saloanele puturoase ale spitalului Pijamaua dungata cu care se mindrea tuturor cunoscutilor:

- E bumbac 100%, coton bre. E de la Nuta, fi-mea. Nici nu indraznesc sa transpir in ea, vezi?

Nu prea aveai cum sa vezi. Te usturau ochii la cit de acru duhnea.
Am uitat sa va spun, la noi in comuna inca nu s-a facut bransament la RADET (de parc-ar conta).

Pijamaua asta o fost martora la multe partide de table cu vecinu Costica, care avea si el una la fel, dar o tinea "de buna".

Tatucu meu drag, de unde sa stie ca va cadea pe el pocinogu' cu albina asta, tocmai acu' inainte culesului viei?

Asa ca n-o mai avut timp sa cumpere alta pijama sau macar s-o imprumute pe-a lu' vecinu' Costica, ca ierea mai putin decolorata si inca i se vedeau dungile.

Cind o venit salvarea, saraca pijama ce statea in stendbai sub plapuma, sapunu' "Cheia" (traditionalist fiind, isi tot zice ca tot lucrurile de pe vremuri is mai calitative, asa ca nu si-a scimbar sapunu de prin '69) adasta uitat in sapuniera galbena din baie si prosopul chinezesc cu trandafiri, fara sa-si dea seama ce se intimpla cu ele, au fost repejor impachetate intr-o punca de la Cora, aflata pe culme la uscat.

Slapii nu si i-a gasit, probabil ii tinea in picioare, asa ca si-o luat la pachet pantofii mulitaresti cu gaurele.

Drumul spre spital spre spital n-o fost lipsit de peripetii.

La iesirea din curte, soferul de pe salvare o inecat motoru.

Tatucu, chiar asa cum era el intins pe targa, o vazut semnul de incepator agatat pe luneta din spate, zicindu-si in barba:

- Cine io fi dat lu asta carnetu? Io, nuuuuu!

S-a dar jos din masina ca sa sufle in jigler, dar n-o putut din cauza buzei care se umfla si pulsa de ziceai ca-i un brotac in calduri.

Dar a avut noroc. Doctora cu halat albastru de molton l-o auzit pe unu iatcu povestind intr-o crishma:

- Bre, eram la examenul pentru permis auto. Boul de instructor nu mi-o pregatit masina cum trebe si avind jigleru infundat, o trebuit sa plec cu a 2a de pe loc.

Zis si facut!

Sa-l fi vazut pe tinerelul si oachesul sofer cum o plecat de pe loc, credeai ca e la semafor prin Bucuresti.

De plecat o plecat, dar o uitat sa traga de volan si-o lovit caruta lu' nea Vasile Trompetasu, groparul satului. Noroc ca asta din urma nu era in caruta ca praf il facea. Se pisa si el ca tot omu pe gardu' viu pus de vecinu Costica pe marginea santului. Pus gramada, desigur, nu plantat, ca nu-i venise sorocu.

Vazind toate astea, tatucu saracu nu o mai apucat decit sa gindeasca la urmatoarele:

- Bine ca nu era Trompetasu in caruta, cine-mi mai sapa mie groapa?

si lesina. Sau atipi, nu avea de unde sa stie.

Cert e ca incepu a visa halate albe, apretate si fosnaitoare, cu sase pixuri in buzunarul de la piept, stretoscoape atirnate profesional la git, si buclele mele de medicinista mingiindu-i fata.

In aceea clipa l-o trezit o hurducatura. Ghidusul sofer al salvarii, in lipsa de altceva, o folosit frina de rugenta: poarta spitalului.
Hirbu de Iveco, primit de la nemti, de la ajutoare, ramasese fara lichid in pistoane.

Personalul de la "primire urgente", vazindu-i buza cea umflata, i-au si intins sarmant un chestionar cu privire la "calitatea serviciilor din sistemul sanitar romanesc" proaspat inventat de Nicolaescu.

La o minutioasa evaluare, pret de vreo 15 secunde, Profu patron de ecograf, multumindu-i pentru plic, o declarat:

- Asta-i caz grav? Pai ia beleste buleftrica la mine! L-am operat mai devreme pe unu de "praf in ochi" si n-o dat nimica zgircitu.

Dupa un hiat profesionist, o zis:

- Iete aici BUZA UMFLATA !!!

5 oct. 2008

Dezarmant

"Si care-i problema? N-am inteles. Ce n-am voie sa vorbesc? Eteee comedie! Se trezeste toti ca-i dăştepţi"

Cu aceste vorbe mi s-o racit placuta impresie lasata de IC Iasi - Bucuresti, garnitura (bleah ce urit suna - inspirati CFR-istii astia) destul de cocheta, aer conditionat, WC-uri uimitor de curate, fotolii comode, barmani amabili, muzica oprita.
Pe la Ploiesti (Miţa mea avea mobilul inchis) un Domn bine, in etate trecuta bine de 75, are neinspiratul impuls de a intreba niste ghiolbani de încostumati (stiti voi, uniformele alea jegos de albastre, croite dintr-un material ieftin si neinspirat - nu-i asa botezatule?), probabil o echipa de "supracontrol", folosind cea mai academica voce:
- Va rog respecuos, aveti bunavointa de a-mi comunica cit preconizati ca se mai amina sosirea in Bucuresti? Stiti trebuie sa prind legatura la Thessaloniki si deja observ o intirziere de doua ore.

Mirlanul sef (am dedus asta aruncind o privire catre cei 6 căcănari ce-si pusesera abuziv cururile flescaite si nespalate pe doar 4 locuri) singurul de altfel cu cămeşa apretata si calcata, a strins din umerii gelatinosi, fara a scoate un sunet, afisind cea mai placida figura bovina.
Distinsul domn, platitor de bilet cl. I, uimit de interactivitatea dialogului - Platon ar fi crapat de ciuda avind in vedere performantele oratorice experimentate - le-a intors spatele si probabil se gindea la cei peste 100 lei aruncati pe bilet, acum trebuind sa-si ia medicamente, probabil si o consiliere psihologica.

Revin la primul paragraf: "Si care-i problema...."

Dupa ce distinsul domn si-a imbogatit cunostintele cu privire la perormantele comunicarii si-a luat talpile la spinare bintuit fiind parca, o inceput o tirada grohaitoare din dreapta-mi:

- Calamitatile astea naturale aqctioneaza in bunul mers al desfasurarii traficului feroviar
- Da ce sintem japoneji?
- De unde sa stim noi (n.m. ceferistii lu' peste imputit) cit o sa intirzie trenu'?

Singele ce mi se urcare spre chelie nu o mai permis delicatelor mele urechi sa perceapa mojiciile borite de cretinii locomotivari.
Co o voce uimitor de calma, m-am trezit a spune:
- Macar nu mai faceti mişto!

Raspunsul derbedeului sef m-o lasat candidat ideal pentru admiterea in teatrul lui Dan Puric:
- Ce vrei ba, nu sintem in timpul serviciului, de unde sa stim ce intirziere are trenul?
Altu:
- Si ce, nu mai avem voie sa vorbim? Am cistigat dreptu' asta la Revolutie!
Alta:
- Etetee la ei, in loc sa ne relaxam dupa o asa zi grea de munca vine unii si ne critica!

Deontologie?
Cuvint greu pronuntat, dară de scris in contractul individual de munca al CFR-istilor.

I-am ignorat pret de doua ore, intre Ploiesti si Bucuresti - distanta ce trebuia parcursa in max. 45 min.

La sosirea in Bucuresti, am avut proasta inspiratie sa le spun:
- Lucrez in domeniul protectie mediului iar in afara timpului / programului de lucru nu arunc hirtii pe jos!

Cred ca mi-am racit gura de pomana.

Critica psihanalizei practice

Miercuri, 1 octombrie, zi in care, pina prin znul 2000, evitam drumurile catre facultate, m-o prins in 2008 injurind traficul, dintr-un Logan cu numere de Cluj. Dupa ce-am reusit sa transpir pret de citeva milioame de zde, puli, idioti, "cine ti-o dat ba carnet", am ajuns la Uni. Crestina Dimitrie Cantemir.
Ca un boboc ce nu eram, era sa iau o piatra in gura facindu-mi debutul in parcarea VIP-urilor susnumitei Universitati, cautind un loc de odihna binemeritata pentru chinuita masinuta. De ce nu in fata intrarii principale?
Cobor lasciv din limuzina, depe bancheta dreapta / spate, ca un adevarat sef de birou, veritabil ce mi's (ptiu, fuce-m-as) si ce sa vezi: un baiat destul de inalt cit sa produca o eclipsa partiala de soare, se indreapta catre noi si in soapta, cam la 20 dB, ne zice:
- Baieti, va rog frumos, pe ochii mei albastri de SPP-ist, nu parcati aici. Chiar insist sa iesiti din curte si sa lasati gioarsa asta de trancanitoare (aici chiar n-am inteles ce vroia sa zica)in afara incintei. Aici urmeaza a sosi o coloana oficiala".
Oarecum mirat de tupeul zdrahonului, simt o bataie pe umar (in gindul meu, oare si-o adus si ajutoare, crede ca nu ma putea bate de unul singur (?) bai da ce antrenamente mai fac astia, sau m-au vazut pe mine asa mai bine facut si cu fata de bruta?) si ce sa vezi? O fata cunoscuta mi se adreseaza cu:
- Buna Iuliane!
Era tatal unei foste colege de munca, un domn haios, si el fericit propietar de ochi albastri ce adasta linga un mertan cu geamuri fumurii - stiti voi modelu'.
La cit eram de prins in mrejele personajului Kaa, sarpele cu puteri hipnotice, am uitat ce-m mai vorbit cu Dl. G., in schimb un alt nene ce la prima vedere isi stergea nasul cu mineca de la sacou - de fapt comunica cu colegii prin statie de parca era in filmele americane – ne-a sugerat sa urcam barca pe trouar si:
- REPEDE!!!
n-am asteptat prea mult ca, la cit era de hotarit, mi-era ca trage o basina sanatoasa, de cazarma, si ne-o arunca direct in Dimbovita cea hidos curgatoare, aflata la nici 100 m de noi.

De ce atita agitatie?
- Vine nea Nelu, mi se sopteste.
Iar(?) imi spun printre dinti. Pai se retrasese din politicaparca. Cum? In mediile universitare nu se face politica? Da, corect. Nu venise pentru campanie electorala ca aia incepe pe 1 noiembrie.
Nici bine nu-mi duc gindul pina la capat ca aud niste scirtiituri de roti, o portiera de mertan imi mingiie genunchiul si unicul rinjet ® inregistrat la OSIM se instaleaza pe retina si lista cosmarurilor nocturne, de-acum si in pururea si vecii vecilor, Amin!
Vazindu-mi tricoul kaki, pantalonii (evident draga Claudia) de aceeasi culoare, mergatorii nike, o tinuta business veritabila, s-a indreptat glont (preferabil de altfel decit gloantele insotitorilor) catre mine sa-mi stringa mina.
Norocul meu o fost ca din spate o venit un fel de vrajitoare cu o pelerina neagra’n virf de bat garnisita cu o esarfa academic de alba ce l-o scos pe Neanelu din penibila situatie.
Ce-i drept si eu am fost baftos. Mai de mult, citisem undeva (prost obicei) ca un x nu s-o mai spalat doua saptaminidupa ce-o dat mina cu rinjila.
TROSC !!! M-o palit o revelatie! Doar nespalatii l-or votat. (mi-e greu s-o recunosc dar si eu am facu-o cind o fost la concurenta cu vadim in turu’ 2)
ZBANG!! A doua descoperire epocala:
Am gasit cauza depresiilor ce ma chinuie de ceva ani: neanelu!

Nenea Freud, ia mai dute’n holocaust! Nu mama e de vina!