Pagini

15 apr. 2009

Pastel?

Craci goi sub minijupe se itesc
pe buze'n desuete limbi de babe
ce sorb din sexapilul tineresc
subiect de birfa'n piata, la tarabe.

Si sfircuri roze'nteapa ochii tristi
batrini cu pofte milenare,
porcini, ghidusi, chiar optimisti,
dar ce sai faci, le moare la intrare.

Venita Primavara, cu'ale sale astenii,
psihoze, insomnii si alte cele,
ce-l fac pe iaţcu-a scrie poezii,
ma rog, versuri sau ce-or fi ele.

14 apr. 2009

Foste noi si vechi is toate

Biletel pe noptiera:

Pentru a avea ce-i povesti despre tine viitoarei iubite, aia ce-ti va urma, iote ce am de gind:

Vreau sa te privesc dezbracindu-te lasciv pe muzica aia a noastra.
Stiu ca-ti place sa mi-o masezi cu minutele tale delicate si sa mi-o saruti. Nu te voi impiedica. Te voi gusta si eu peste tot, incet si fara zgomot. Iti voi face masaj asa cum am invatat la cursurile de Tantra., dupa care te voi patrunde salbatec pina la "GPoint".
Dimineata am fost la Banca pentru a-ti face un PLATINUM CARD FROM AMERICAN EXPRESS. Stiu ca la Milano iti va fi de folos, mai ales ca au aparut noile colectii. Vezi ca pe biroul meu gasesti biletele la Business class. Am luat mai multe ca sa poti merge si cu prietenele tale.
A! Te rog sa te gindesti unde mergem in vacanta de Paste. Rasfoieste si tu oferta de la Accent

Astazi ajung acasa pe la ora 19.00. Te rog sa fii pregatita.

Al tau viitor fost iubit, XXX


Cam asa ceva le povestesc noilor iubite atunci cind sint intrebat de "fostele".

Nici maestrul Malaimare nu ar putea mima schimonoselile, belirea ochilor, roseata, vineteala, albeata obrajotilor. Chiar si un titrat cardiolog, expert in tahicardii s-ar lasa pagubas in fata unui astfel de caz.

Succesul e garantat! Intrebarile despre trecutele relatii is tinute in pod, linga altele de genul:

"Cind imi vei cumpara masina?" (la o simpla zapare pe la ora 17.00 este imposibil sa nu dai peste vreo tragedie rutiera)

"Iti place de mamuca mea?" (ho hooo cit se poate dezvolta subiectul asta... poate cu o alta ocazie)

Copilării

Oare ce fel de copilarie ai avut dragă Falcuţă?
Cred ca fuoaarte plictisitoare !!!
Auzi tu fată cică "ţară, ţară....vrem ostaşi" . Sa ne ce?

Da de hotii si vardistii n-ai auzit? Ca-l alergam pe hoţul de Romică pina-si scuipa plaminii de efort dupa care-i frecam un pumn in mecla (ca Comisaru Moldovan in rol de Sergiu Nicolaescu, in regia de Sergiu Nicolaescu, etc. asigurat de acelasi Sergiu Nicolaescu) de-i sarea borşul, cu urmari la fel de pasnice: parintii pocnitului veneau la usa parintilor mei, tata risca sa ramina cu pantalonii in vine deoarece, invariabil, isi scotea cureaua si lovea cu sete perna pusa preventiv peste cur, sub pantalonasii mei rupti in genunchi.

Ce alte jocuri noncombat mai erau?
A! Gata, mi-am amintit. Mai ştii tuburile bermann? Alea de le smulgeam din peretii proaspat construiti, spre disperarea paşnicului paznic de santier care de obicei si-o lua de la seful de santier, spre bucuria noastra. Daca ne prindea era bai si vai de urechile noastre.
Asa, am lamurit provenienta tuburilor. Ce faceam cu ele? Pai uneori ii plesmeam pe cei mai mici pe spinare, dar de cele mai multe ori foloseau la scuipatul cornetelor de hirtie cu ac in virf, direct in funduletele rozalii acoperite de fustite viu colorate. Mama mama ce mai tipau.

De praştie ai auzit?
Pe vremea mea existau doua variante. Una pentru aruncat scoabe si una pentru proiectat pietre sau bile de rulment.
Cea cu socoabe (ace cu gămălie indoite) era construita dintr-o sirma de cupru si elastic galben de la chiloti.
Cea de pietre era indelung mestesugita. In primul rind trebuia sa gineşti copacul in care se gasea crăcana. Stii tu, lemnul ala in forma de Y. De obicei se gasea doar in copacul ala din curtea cu cel mai fioros cîine. Dupa ce otraveam potaia, taiam sirma ghimpata montata cu truda peste gard, intram pe poarta, taiam copacul, rupeam doar craca ce ne interesa, spargeam un geam, doua si o zbugheam pe poarta ca era posibil sa vina stapinii cocioabei.
Pasul doi era la fel de important. Intram la Ferometal, ciordeam un cutit de ala de taiat porci - era necesar pentru cioplirea lemnului.
Pasul trei ne facea pielea de gaina de fiecare data. Obtinerea cauciucului elastic. Era destul de periculos, dar merita din plin. Il trimiteam pe cel mai mic dintre noi sa ia de acasa o sticla de tuica si goneam catre unitatea militara. Dupa ce imbatam santinela, o rugam să ne arate masca de gaze care, trecuta din mina’n mina, disparea subit. Cauciucul de la acea masca era cea mai buna varianta de pe piata.
Prastia servea la spart capăţînile rivalilor sau geamurile de la apartamentele aflate la etajele superioare.

Doamne ce frumos ne mai jucam.

NOTA: Toate personajele de mai sus sint ipotetice, la fel si intimplarile - chiar daca au un mare simbure de adevar.

9 apr. 2009

Vacanta la PitbulIBITZA

M-am nascut intr-o congregatie de puicute pufoase, placute privirii, dar cam galagioase.

Tratamentul, in afara lu' nenea ala cu seringa si halat alb, o fost acceptabil.

Din doua in doua ore se facea lumina si primeam hrana ca deh, doar asa puteam fi viitoare posesoare de piept generos si bulane ce lasa gura apa.

Am fost educate la nivel inalt, in custi suprapuse, cu gratii ondulate, bucurindu-ne de susurul apei ce curgea prin adapatoare.

Stiam ca o sa ne astepte clipe mult mai placute.

Altruiste fiind, preferam sa ne rupem gitu' dupa seful abatorului, care ne tot promitea ca ne duce in vacanta, la frigurile arctice sau in sacosile gospodinelor.

Nu stiu unde-or nimerit suratele mele, cert e ca eu am nimerit cel mai bine. La Pitbulitza , care m-a studiat ca pe-o opera dumnezeiasca, mi-a facut masaj cu ulei de masline, m-a parfumat cu piper si mi-o pus lauri (dafin) de regina. Asa m-am si simtit cind m-o pus la bronzat, purtata solemn pe tava catre cupror. Cum sa nu fiu fericita? Burta-mi era plina cu ciuperci.

Cu o atentie deosebita, din 15 in 15 minute ma scotea la lumina pentru a ma stropi cu o crema de protectie, untoasa si placuta vederii, mai sa-ti bagi un boţ de piine'n ea. Cica altfel faceam un fel de insolatie si mi se crapa pielea.



Cam asta o fost sedinta de SPA.

Cred ca arat bine; se aud doar fluieraturi admirative.




5 apr. 2009

Despre iubire

Dupa o extenuanta sedinta, o colega ce-mi povestea viata ei de femeie maritata si divortata, sugereaza sa ne rasfatam cu o cafea “de fiţe”, unde in alta parte decit pe Dorobanti.

De la intrarea in locanta pina la masa am fost urmariti cu niste ochi calzi, ca cei de mort si isteti a-la-EBA.
Chelnerita, cu un zimbet atent studiat in fata oglizii, probabil aceeasi in care se studia Heinrich Himmler, uitindu-se cu mare atentie la geaca mea de motor, tricoul cu Homesick Hank si blugii strinsi pe cur, patati de dimineata cu cafea pe cracul sting, ne interpeleaza cu vocea ei sublima de fumatoare inraita:
- Cu ce va pot fi de folos?
intrebare inscrisa pe prima pagina a tuturor manualelor de studiu intr-ale chelneristicii, clar!
- Cu un mop de la budă, ca sa-ti corectez machiajul, imi venea sa-i spun.
- Espresso fara lapte, zahar si bat de plastic.
- Nu avem bete de plastic ci lingurite din inox inoxidabil personalizate cu numele firmei.
- Sint convins!
- Atit?
- Nu. Si o apa minerala.
- Avem doar Evian.
- Pai alta nici nu consum. Nu te uiti la fata mea? Si sa fie rece de la frigider, nu cu gheata. Sau daca-i gheata facuta tot din Evian ca altfel simt, sa stii. Auzi! Si paharul, dupa ce-l speli, sa fie clatit tot cu Evian, ca ultima oara mi lau zorcăit cu Castel si m-am umplut de bube pe creier, ai inteles?


- Hai sa-ti spun cum o fost casnicia mea. Anosta? Nuuuuu! Eu 25, el 38. Eu draguta, el inginer. Eu romantica, el cu integrale, analiza matematica si rezistenta materialelor.
- Extremele se atrag, incerc eu timid.
- Extrem de enervant esti, lasa-la sa-ti povestesc!

Inainte de a zimbi facea calcule complicate: cite calorii pierde daca-si misca colturile buzelor spre urechi, ce muschi se dezvolta inutil datorita acestor miscari. Se mai si uita’n stinga/dreapta, speriat care cumva sa nu-l vada vrun cunoscut rinjind, deh era om serios.
- Serios?
- Taci! Ma intrerupi! Deci, de asta cind ne plimbam romantic cu RATB-ul il copleseam cu dragostea mea sincera, tipind ca sa auda inclusiv soferul din masina aflata in fata autobuzului:
„ Nesimtitule! Ce te legi de oameni necubpscuti? Ma vezi mica si neajutorata de-mi faci propuneri indecente? Te rog sa ma lasi in pace! Nu vreu sa-ti mai aud propunerile indecente! AU! Ma doare (asta fara sa ma atinga) ia-ti miinile alea de criminal de pe mine!”
Delicios era cind babele incepeau sa-l mingiie cu papornitile, pline cu ceapa si pungi cu lapte acru, direct pre capaţînă.
Nu era bai daca i se imprastiau zămuri pe haine, si le spala singur.

La iesirea din mijlocul de transport aveam o pretentie fireasca. Trebuia sa ma ia in brate. Daca ultima oara ma luase pe sus ca pe-o mireasa, de asta data nu mai vroiam la fel. In acea simbata ii sugerasem mieros sa ma ia ca pe un sac de cartofi – se potrivea mai bine cu discursul precedent.

La nici 10 metri de statie simteam ca vrea sa ma aseze cu picioarele pe pamint.Mare greseala! Daca nu-mi iesea plinsul din prima, trageam aer in piept si-mi spuneam in gind: „drosophila melanogaster”. Sa te tii atunci. Stropeam cu suvoaie de lacrimi, mai sa-mi fac ravene pe obrajori.

Simtin pericolul su evaluind riscurile (caiet de sarcini, licitatie, proiect tehnic, executie lucrari de ameliorare, receptie finala, etc.) ma arunca pe umeri, asa cum ii solicitam, avind o deosebita grija sa-l zgirii cu cheita de la fermuarul blugilor pe ceafa. Hi hi ce-mi mai placea sa-l vad cum stringe din dinti.

In fata bloculuizorea pasul. Stia ca babutele de la prater is ocupate cu telenovela ce se termina peste un minut si cinspe secunde, jenindu-se daca vedea perdeaua de Pascani miscata de la coltul ferestrei.

Pe scarile blocului trebuia sa-l atentionez de fiecedata:
- Esti barbat ori ce?Ridica-ti coatele spre humerusi! La „sala” unde mergi de doua ori pe saptamina si faci dus dupa muierile transpirate iti piere responsabilitatea? Ai uitat ce-ai facut saptamina trecuta cu minoaiele tale de cimpanzeu? Ai mingiiat treptele pina sus la etajul 5 cu sacosile primite cadou de la mama. Ce daca-s grele. Cine maninca cartofi, mamaliga, sfecla rosie, lapte, unt, fasole, sardine la conserva, mazare bonduel? Aaa! Ca mi-am amintit. Zgircitule! Nu mi-ai luat si mie niste somon fume si niste bilute de aqlea atitica de icrute portocalii care fac „poc” intre dintisori. Nu mai vorbesc cu tine!
Odata ajunsi in apartament, obosita fiind de zdruncinaturile nesuferitului, ma trinteam extenuata pe canapeua din sufragerie, avid grija sa prind prima telecomanda si sa dau la patinaj artistica, ca incepea finala de la „champions leagues”. Ce daca? O fost si anul trecut, cind l-am convins sa mergem la opereta si o sa mai fie si la anu’.


Alta data, intr-un week-end, pe la 10 de dimineata, sare ca ars din pat (intirziase la sala), rugindu-ma mieros sa-i pregatesc ceva de mincare. I-am raspuns dragalas cu porteriorul meu delicat ce se itea de sub pilota, sugerindu-i sa-l pupe. Ohoo ce s-o mai infuriat.

Pina si mortarul indesat linga tocul usii o sarit ca ars dupa ce-o trintit usa.

Da ce eu m-am lasat mai prejos? Am inhatat creionul dermatograf si am picat pe peretele roz, dintre partea lui de pat, un text plin de subtilitate:
„Bruta preistorica de prinde fluturi cu şapca!”

Aş mai fi scris inca ceva, cu rima, dar se rupse virfu si-mi era lene sa-l ascut. Si-asa trebuia sa-mi faca cadou altul, asta avea deja o saptamina vechime si se cam demodase.

Dupa ce-am mai admirat pret de 5 minute opera, m-am indreptat catre bucatarie cu gindul sa fac o cafea. Doar una, evident, ca eram suparata. Daca vrea si el, sa-si faca! Eteeee.

Prima gurita de cafea m-o cam fript pe limbuţă asa ca am inceput sa pling. El o crezut ca lacrimile-mi sint provocate de ciudatul mesaj aparut ca prin minune pe peretele din iatac, promitindu-mi solemn ca o sa zugraveasca cit de curind.

- Bleo, am reusit sa ingaim printre sughituri, cu un curcubeu ce sa inceapa dinspre peretele cu geam si sa prinda tavanul si inca doi pereti, nu-i asa?
- Pai o sa coste o mica avere, spuse el cu juma’ de gura.
- Si ce daca!

In aceeasi clipa mi-o venit inca o idee:
- Vreu sa demolezi peretii debaralei din bucatarie.

O’nceput cu inginerestile lui argumente despre rezistenta, capacitate portanta, autorizatii de construire, etc. Nu m-a’nduplecat. Ce daca nu prea gateam? Mie-mi trebuia bucatarie mare, ca’n filme!



Habar n-am daca-l iubeam. Am uitat. Amnezie retrograda?

Nevinovatele mizerii imi veneau spontan, pe negindite. Nici acum, dupa ceva ani, tot nu inteleg de ce refuza divortul, solocitat la o saptamina de la casatorie. Motivul? Hai sa ti-l povestesc:

LA fix o saptamina de la nunta, intr-o dupa-amiaza lenevoasa, suna cineva la usa. Ci’n sa fie, ci’n sa fie? Sar din pat si surpriza! In prag, o fetita de doi anisori gingureste:
„Tata! Unde-i tata?”

Ma-sa, care statea ascunsa pina la deschiderea usii, incepe a urla furioasa:

„Sa-ti iei plodul si sa ti-l cresti, daca nu, te dau in judecata ca sa-mi platesti pensie alimentara! M-am saturat s-o cresc fara tatal natural. Pina si barbata-miu s-o hotarit ca-i ajunge. Nu mai vrea bastard in batatura! Cind se uita la EA, te vede pe tine! Si nu te mai uita la mine cu moaca asta! Cin mi-o tragei in lift iti placea, ai? Si vezi ca ti-o cazut prosopul. Mmmmm, uitasem de cocosel fromos ai!”

Degeaba o’ncercat sa ma convinga c-o fost farsa. Juramintele, cadourile, rasfăţurile si marea cu sarea nu-mi puteau sterge imaginea ce ma bintuie si acum: doi ochisori ghidusi, inteligenti, pusi pe sotii, de asta data cu voia parintilor.

Dupa o asemenea poveste, ce m-o lasat făr de replica, ne-am ridicat de la masa, uitind sa platesc nota.

1 apr. 2009

Prigoana dupa Catavencu

... toti fatarnicii pe care-i vedeti dumneavoastra pe la televiziuni ca sint impotriva manelelor asculta manele in draci, dar numai de la a doua butelie incolo, cind printipurile le lasa intr-o parte si incep sa fie normali [...] toti oamenii de cultura care se caca pe ei ca au citit Shakespeare cum ajung acasa, dau pe Taraf TV - Articol din Catavencu, nr. 13, 1-7 aprilie 2009

Eram tentat a incepe prin a ma adresa cu DOMNULE. Sint nevoit sa-ti zic BRE Prigoana!

Cu ceva vreme in urma iti aplaudam ideile de afaceri promovate, discursul carismatic, excluzind bahmutanca din peisaj. De astazi, esti bahmutan.

De ce-ti zic "bre"? Pai d'aia! E chestie de subtilitate, la fel ca maneaua-ti mult iubita, ce te patrunde in suflet si-ti provoaca o fireasca mincarime'n prohab, unde sint tentat sa-ti directionez teletualii ce-si pling lovelele, dragostile disperate, auru si nefericirea - tematici de-a dreptu secspiraniene, renascute din butelcile de Jidvei.

Estii printre putinii atoatestiutori. Urmeaza sa-l dai in git pe Liicean ca, dupa de-o lansat ultima carte, pe acorduri de cine mai stie ce clasic, s-o dus in crisma doar pentru a serba evenimentul, lipindu-i lu' guta o moneda de 5 bani pe frunte, nu din zgircenie ci doar ca n-are spatiu suficient pentru bancnote.
Bine ca R. Teodorescu nu-i cintareat la nunti si botezuri d'astea monde(r)ne.

Sugerezi ca pe la "noi" exista o miscare "subculturala" a "minoritatii", ce nu promoveaza "undergroundul" ci cultura in stadiul in care e ea.

Orice "miscare" are nevoie de un "zvic" prin care poate iesi pe piata de larg consum. Ai toate mecanismele disponibile pentru cretinizarea romanilor: stiinta managementului performant, gusturi dubioase (analizeaz-o pe nevasta-ta, argument suficient pentru cunoscatori) intr-ale manelizarii eficiente.

Pe cind REFERENDUMUL pentru alegerea Adevaratului Rege MAnelist Nascut din Gunoaie Municipale si Suburbane?