Pagini

5 oct. 2011

Alina Manole - Ea nu ma stie

Cutremura-ți-vă!

Cica cutremuru recent, disputant marți dimineața, l-or anunțat ăștia numa’ pe scara Richter, nu si pe scara Becalli.
Cu siguranta ii mănînca in cur.
Mă intreb cînd o sa apara stirea si pe sport.ro si/sau o dezbatere ampla pe gsp cu niță moderator, invitati medelin jr, vadim si DNA-ul atotputerniso-cunoscator.
De vina-I clar Craciunescu că o delegat in Oprișania un blatist nenorocit care o inchis un ochi, chiar de era 4.52 AM, slabind intentionat, chiar voit, calitatea jocului de pahare in vitrine.
Se pare ca FC Seismul Vrancea o sa retrogradeze. Asa-i trebe!

25 iul. 2011

Pentru un măgar.

In Pantelimonul Parisului adăstat-au personagii creative, demne de laudă.

Unele dintre acestea, simţind nevoia organică, poreclită astăzi evoluţie, şi-au achiziţionat (pretenţios termen) săpuniere uriaşe, numa bune să adăpostească un biet Canon 450D.

Intentia de a-şi paria ''cu sec'' soarta artistică, moartă dinaintea fecundării, duce cu gîndul la neputinţă.

Lipsa argumentelor reale duce la atitudine soldăţeasca înoculată subtil în Saint Cyr L'Ecole.

Ce face mojicul? Da cu paru-n gard ori baltă! Nu-i capabil de mai mult.

20 iul. 2011

Patronul Electrician

Salariatii din cadrul SC Electrica SA vor sarbatori ziua patronului spiritual al societatii care este Sfintul Ilie - ne scrie ziarul de iasi

Ca orice bun platnic, se duce iatcu la "Electrica" sa plateasca corentu din factura. Canci! Contactul cu acriturile de dupa ghiseu o fost imposibil. Trona un lacat urias tocmai la intrare.
Initial nu stiam ce se intimpla. Noroc cu badeagardu ce m-a dumirit:
- E ziua lor si daca ei munceste azi, de Sîntilie, mare sarbatoare dom-le, ii trasneste cu stihii.

15 iul. 2011

Cu bacu pe linga Caragiale

A aparut discret chiar in statia de autobuz Perla, pe Dorobanti. Parea trist, usor debusolat. Privirea pierduta in meandrzele concretului (pentru necunoscatori, acest termen s-a nascut odata cu el) parea a spune:

Am picat bacu'. Mama o sa-mi dea cascaval degresat toata vacanta de vara. Nici macar de tigari etno n-o sa-mi ajunga. Tata o sa suga le PET-uri cu drojdision, licoare fermentata in miculaland, renegindu-mi paternitatea. Bunicii, dragii de ei, o sa-mi trimita un cocos de 4 chile cu RATA de la ora 5, ''numa bun pe piftie'', ca tare-i mai place lu' nepotelu' nostr' destept'' - zice-se'n epistola insotitoare.
Ce ma fac acu? Cosar de acnee? Concurenta e suficient de mare si, sincer, e cam scirbos.
Bine ca-s EMO, altfel paream frun dubios.

1 iul. 2011

Mi-e sete de somn

Conform ultimilor studii ale cercetătorilor Institutului de Medicină Premonitionala din cadrul Centrului Medical Universitar Futurist, din Minessota de Vest, care au cheltuit o mie de dolari pe minut, timp de 12 ani pentru a demonstra ca peste 5 minute o sa-mi fie somn.
Informatia este eronata, nu somn o sa-mi fie ci sete.

10 iun. 2011

Boc a avut dreptate.

Şăfu' guvernului a avut dreptate. Blocajul financiar si criza economica a luat sfirsit. Cu siguranta economia nationala a fost relansata.
AM VAZUT IARASI ŞUŢI DE BUZUNARE IN AUTOBUZE.

9 mai 2011

Picin, dar mai mult PICOF

Ăi de mă știu sufficient de bine, pot confirma că, regulat, mi se pune pata.

Exceptînd petele etalate fățiș, denumite științific dermatită, cășunez aproape oganic pe unele ori altele. Cica-I pasiune. Aiuurrea!

Acum două luni mi-am facut autotransplant de scula. Trecut-am de la 450D, la 550D. “D”-ul din coada cifrelor nu se traduce prin diametru, iar cu lungimea e chiar incompatibil. Huuoooo cîrcotașilor! Las’ că știu io la ce vă gîndiți! “Vulvarilor!”

Incurajat de noile calități dobîndite (tupeul fiind pe deplin justificat), ce puteam face? POZE!

Pozele-s un fel de fotografii. Nu intru in detalii plictisitoare. Doar ce-ți spun că: pozaru-i frecvent întîlnit pre nisipurile dupe Mamaia sau retușor de dive’n Play Boy. Suficient, nu? Cum nu? Brassai iti spune ceva? Hai că te-ai prins. Știam io!

Așadar, plecînd de la preconceputa: “scula folosita anapoda seamănă a lăbăreala”, chestie rușinoasă, chiar dacă’n secret plăcută, am purces a face primii pasi intr-ale fotografiei. Ce-i drept, am fost influențat de Avvacip. Ce-o urmat poate fi vazut aici. Ce-o sa urmeze, Dumnezeu cu Lumina.

27 apr. 2011

PASTE BULGARESTE, la Golden Sands, Varna si Balcic.

Proaspat intors din minivacanță, purced a scrie repede, repejor, ca dupe aia uit amanunte esentiale.

Plecarea spre Bulgaria o fost vineri, pe la 7.30, desi fusese programata la 8.00. Soarta murea de nerabdare, cacîndu-se pe ea de rîs. Stia ce urmeaza.

Strazile Bucurestiului, pentru a ne face in ciuda, erau ca'n anii 70. Libere. Numa bune pentru sfidat radarele. Asadar, in 10 minute eram pe E70. Pina in Giurgiu am intilnit doar patru masini ce rulau pasnic cu 60 la ora.
Noi ne cam grabeam, ca dara aveam de parcurs 300 de kilometri, ce VWaginul meu. Deci zzbbbjjjj cu 130.
Trcem prin vama romaneasca mai mult ca vîntu (serios, asa-l cheamă pe sofer), dar mai ales cu gindu la nisipurile aureolate si mult prea laudate.
La vama bulgareasca prezentam boletinele si zbzng! ''problem, aveti pajportul doamna?''. Brusc am simtit elanul pleostit. Doamna Vînt avea cartea de identitate. expirată. ''Stiti, ati trecut fraudulos frontiera si asta-i cam caz penal''.
Exact jumatate de ora, cea luata ca avans, preventiv, o fost suficienta pentru a se citi termenul de valabilitate scris pe o bancnota de 50 oiroi. Prin negociere directa, dar cu ceva costuri suplimentare, graficul parea ca se respecta.

Paranteza: experienta, zice-se ca-i ceva ce-ti trebuie atunci cind n-o ai si atunci cind o ai, nu-ti mai trebuie.

Vignieta bulgareasca, aia ce-ti da dreptul sa strici amotizoarele pe soselele mamei lor(!), are volare mica sau ceva mai mare. Depinde de unde-o cumperi.
Experiena dobindita anu trecut, in drum spre Veliko, ne-a facut sa nu mai oprim la prima benzinarie, aia chiar de linga vama, unde vignieta era 15 euro pentru 7 zile, la urmatorul ''PECO'' fiind 10 euro.
Iote ca de data asta era sa fie gratis. Adica sa furam o amenda gratuita. La urmatoarele 4 benzinarii nu mai aveau abtibilduri d-astea.
Intr-un final glorios am gasit unu la nici 14 euroi, parca.

Si da-i bice, de era sa ratam iesirea spre Varna. Frina cu scirtiituri, Iob tvoiu mati, ceva clacsoane venite din spate si iata-ne pe drumul cel bun. Bun o poola, ar fi zis un clasic in viata. Uitasem sa alimentam. N-am facut-o in Romania ca cica la ''ei'' e mult mai eftina (sa nu-mi fut una? Cine ma pune sa ma uit la TV?). Ihi! Asa ar fi fost daca aveam schimbati euroi in leva. Am fi cistigat in jur de 10 BANI la litru. Enorm, nu? Dar noi am platit cu euroi. Cam 6,2 lei pe unitatea de eurodiesel.

Uite un kaufland, zice soacra-mea. Oprim acum sau la intoarcere?
Sa mi se stopcardiceasca inima, nu alta. Noroc ca s-o rupt cablul de frina si ca eram in rampa, altfel trebuia musai sa-i facem hatiru'. La intoarcere ar fi fost dugheana inchisa.

Pina la Varna, drumul o fost fara peripetii. Noroc ca s-au inventat exceptiile, altfel ce era sa mai botonez?
Unu cu ford inmatriculat in Ilfov, tot dadea cu faza lunga direct inspre curu nostru ce gonea cu 155. Depaseam un TIR. Bulgarii astia au doar doua benzi pe sens, deci variante de fereala ierea doar in sus, la Sfintu Duh sau in jos, la Amin! Nenea Vint o ales calcatu pedalei la podea. Numele tatalui, al fiului, dar mai ales al mamei pulalaului care ne-a cam sicanat ulterior, au fost amintite cu o frecventa mult mai mare decit cea a cutremurelor din Japonia. Pe 5 voci.

In Varna, an tzartz, drumu ce ne scotea spre Balchik era in reconstructie. Anu asta nu, dar lindicatoarele spuneau altceva, deci am facut, iarasi, un ocol printr-o tiganie/ghetou de ne dîrdîia si frica de teama.

Indicator de Balchik, 32 km. Hotelul in care urma sa ne gazam ar fi trebuit sa fie cam la 15 km de la iesirea din Varna. Noi am reusit sa facem 35. Nu ma intreba de ce.

Dupa lupte seculare, reusim sa parcam bibiua intr-un loc special, plin de verdeata. Cica intii cazarea, dupa aia avem dreptul la parcare, direct pe trotuar.

La receptie, balamuc!


Unii intrebau ce poola lor se intimpla, intr-o romana neaosa. Raspunsul venea in cea mai pura bulgareasca. Eu mi-am folosit superba engleza, cu acorduri de Cringasi, ei raspundeau in germana cu accent italiano vero. Pina la urma am inteles ca cechinu se face abia dupa ora 14.00. De fapt o fost dupa ora 16.00. Mai exact la 16.59.

Camera o fost OK, mai putin cea din dreapta-fata, chestie observata dupa debarcarea miilor de bagaje, imperios necesare pentru sejurul de 3 zile. Daca stau s-o gindesc la o bere rece, numa slipurile aveau in jur de 1mc, da' nu intru in detalii ca se supara unii, altele...

Simbata dimineata, dupa cina de la micul dejun, am plecat la kaufland, in Varna. De data asta am facut doar 15 km. 150 de euro. Eftin, ca la Altex. Gel de dus cu scris strainesc, numa bun de facut cadoaie, la doar echivalentrul UNUI LEU! Deci fro 15 bucati. De rest, maruntisuri. Cam DOI metri cubi.
Spre seara-mi sun gheorghii si georgetele.
Unchiul George-mi zice: ''Stiindu-te plecat, speram sa nu ma suni. Chiar nu aveam chef sa-ti dau io vestea. O murit sora lu' tac-tu. A de la Brasov.''
Brusc am simtit ca mi se ineaca corabiile in Kamenitza (Bulgarian: Каменица). Rece!

Duminica dimineata o fost zi de Balchik. 18km. Pe bord, 25. Sincer, cred ca eram capabili de mai mult. Noroc ca cele 3 masini din fata, cu numere de RO, facut-au cale'ntoarsa, dibuind evidenta intrare spre Castel.
Iti vind un pont. Vezi stinga/dreapta tarabele cu suveniruri chicioase? Opresti, parchezi la loc dubios, cu un euroi per ora si te duci in vale sa-i cumperi palarie din paie nevestei. Imediat o sa-ti apara in fatau intrarea (dupa vizitare, culmea, iesirea) in (din) Castel.


Dupa ce negociezi cu zgircenia soacrei, platesti intrarea, 10 leva per cap de intrus si auzi din spate: ''hm! (consternat) si aici ce avem de vazut?''
IOTE!


asta-s chiar io










Gradina Botanica m-a dezamagit o tzira. Cam micuta. Fermecator de simpla. Tulipe linga tulipe, lalele de toate soiurile si culorile, batute, franjurate.






Ucigatoatea ''limba soacrei'' merita o poza mai buna.


Luni dimineta plecat-am spre Bucuresti. Dar despre astea voi povesti in alt episod.

1 apr. 2011

Despre Gardul Liceului cu Program Sportiv Sebes si nu numai

Ma tot intrebam ieri: ce sport practica liceenii din Sebes de-s protejati cu asemenea ziduri?


Variante plauzibile:

- turnir clasic, păreții avind iz medieval,
- darts cu aruncare la peste 100 ml, zidurile fiind ridicate pentru protejarea TIR-urilor trecatoare spre Sibiu,
- karate kid,
- șah, elevația protejind copiii de ironia jmecherilor sebeșeni,
- saritura peste inaltimea zidurilor. doar cei mai buni au parte de tigarea trasa in parcul de vis-à-vis,
- sticlism, cognac-canoe, vinsurfing - o fi pepiniera viitoarei echipe nationale de fotbal crescuta atent de Mircea Sandu?
- lupte libere cu badigarzii (omniprezenti in sistemul scolar), zidurile fiind intruchiparea BGS-ului inca din cele mai vechi timpuri.

Intr-un final, am reusit sa fiu lamurit beton.
Sebesul are aroma veche, germanica. Sportul regional este IZBITÎNZID!
Asta o stiu pe pielea mea. Pielea capului.

28 mar. 2011

Apasa!

Limbajul trăitorilor suferă modificări, cauza fiind ambientul in care respiră, mănîncă sau se cacă.

Cînd e vorba de mediul înconjurător sau haleu, majoritatea populatiei știe a folosi cuvinte noi, referitoare la aerul irespirabil, încărcat cu particule fine (PM10&rest) ori mîncarea plină de E-uri cancerigene.

Pudibonzii ar trebui sa se retragă din lectură, deși ar avea ceva învățăminte. Pînă și ei se cacă, după care, cică, "trag apa".

Elevații, mirositori de bășini doar la ateneu sau Operetă, după căcare devin mecanici in gesturi. De ce? Exclusiviști și pretențioși, precum îi știm, preferă să uite cît mai repede că pînă și ei pot genera astfel de produse grotești, deci trag apa.

Economiștii trag apa în funcție de bugetul de venituri și cheltuieli. Pensionarii nu.

Psihologii, dilematici precum îi știm, se întreabă: Dacă trag apa, o fi de vină mama, tata sau diazepamu?

Inginerii nu trag apa. Proiectează o instalație cu un aport necesar și suficient de fluid, acumulat într-un recipeint aflat la înălțimea x, ce antrenează oarecum gravitațional căcatul din oală spre neantul canalizării. După un asemenea efort intelectual, se duc la o căcare și, inevitabil, trag apa.

Proctologii, medicii în general, te întreabă care-i starea căcatului din tine. De obicei, la o astfel de întrebare te simti de tot căcatu’. Daca le spui că situatia e roz, adică ești optimist, se activează butonul cibernetic “serviciul de urgență” și ajungi la terapie intensivă. N-apuci să mai tragi apa că-ți și bagă un furtun în cur – cică sondă, de parca ai Arabia Saudita, Libia și Kuweitu’n intestine.

O parte dintre dumneavoastră vă regasiti printre cei de mai sus. Aveți impresia că trageți apa după ce vă căcați. Dacă aveți timp de o minimă retrospectivă, o să vă dați seama că nu-i așa. NU ați tras apa după dumneavoastră de multp vreme. Și asta doar pentru că, între timp, acasă, la job sau la crîșmele pe care le fregventați apa nu se trage. SE APASA.

28 feb. 2011

Pentru Doamne

Doamnelor, cititi cu atentie pana la sfarsit. Informatia este valoroasa.

Va aflati intr-un magazin de pantofi, sunteti a doua la coada. In spatele vanzatoarei se afla o pereche de pantofi superbi, pe care vi-i doriti foarte mult.

Doamna din fata dumneavoastra i-a vazut si ii priveste cu jind. Dar nici una dintre voi nu aveti portofelul la voi. Ar fi nepoliticos sa intrati in fata femeii fara sa aveti bani pentru a plati pantofii, dar daca ati avea bani, femeia din fata n-ar avea ce sa zica. Vanzatoarea asteapta in continuare la casa.

O prietena probeaza niste pantofi in magazin si va observa dilema.

Se pregateste sa va arunce portofelul ei. Daca face acest lucru, il puteti prinde, puteti trece de cealalta clienta si puteti cumpara pantofii mult doriti.

Trebuie sa va amintiti insa intotdeauna ca, pana cand portofelul nu este aruncat, nu este frumos sa treceti in fata celeilalte cliente.

La ce va foloseste?

Felicitari, tocmai ati invatat regula offside-ului la fotbal.

P.S. textul de mai sus nu-mi apartine, e primit pe mail. De obicei nu copiez/public textele altora, preferind originalitatea. Orice prejudicii aduse autoarei mi le asum si ignor in acelasi timp.

21 feb. 2011

muncim, nu băşim.

In birou, linistea caracteristica perturbata de tastarea mesajelor de chat.
Una dintre colege:
- Tii ce miroase-a... pute-a gaze arse!
Alta:
- Eu nu....
Clar ca am inceput sa ridem isterical. Sereaca fata o mai zis ca...
[...] simt, am nasul infundat.
dar cine s-o mai creada?

18 feb. 2011

Daca

As vrea: sa nu vreau
Păstrez: ceea ce voi pierde
Mi-aş fi dorit: sa vreau
Nu-mi place: placerea placerilor
Mă tem: de umbra iepurelui
Aud: doar ce vreau
Îmi pare rău: de voi
Îmi place: rau de tot !
Nu sunt: pofticios, cind dorm
Dansez: oribil, dar artistic
Niciodată: n-as refuza
Păr: pe nas
Plâng: cu lacrimi
Nu-s întotdeauna: dispus sa raspund lepselor
Nu-mi place la mine: ceea ce plac altii
Sunt confuz: dar ma tratez cu vise
Am nevoie: de tot, dar de nimic
Ar trebui: sa fac un pipi
Dacă eram un anotimp: ningeam vara si plouam cu ghiocei toamna
Dacă eram o luna: mi se zicea selena
Dacă eram o zi a săptămânii: eram luni, marti, miercuri, joi, vineri si simbata, duminica
Dacă eram o parte a zilei: era noaptea
Dacă eram un animal marin: bre, is RAC
Dacă eram un animal de uscat: eram un porc fara sunca
Dacă eram o virtute: ha ! ha ! ha !
Dacă eram o planetă: faceam o revolutie mai ceva ca cele stiute din cartile de istorie
Dacă eram un lichid: ma diluam cu alcool
Dacă eram o piatră: spargeam capul copiilor, aruncat din prastie
Dacă eram un metal: refuzam toti manelistii sa-mi foloseasca numele
Dacă eram o pasăre: nu eram cuc
Dacă eram o plantă: ba ! ai grija cum vorbesti
Dacă eram o stare a vremii: o chilaream pe senzuala aia din libertatea
Dacă eram un instrument: băşeam sonata lunii
Dacă eram un sentiment: uram dragostea
Dacă eram un cântec: etam un hit
Dacă eram un film: porno
Dacă eram un serial: deveneam plictisitor
Dacă eram un oras: eram metropola
Dacă eram un gust: m-ati fi scuipat
Dacă eram o aromă: parfumam budele
Dacă eram o culoare: albul e culoare ?
Dacă eram un material: de facut laba, eram fumee
Dacă eram o parte a corpului: eram sfirc
Dacă eram un drog: halucinam
Dacă eram un accesoriu: eram indispensabil
Dacă eram o expresie a feţei: rideam de ma cacam cu stropi
Dacă eram un personaj de desene animate: luam premiul oscar
Dacă eram o formă: eram diform
Dacă eram un număr: prim, secundo ri tert, nu eram 1, 2 sau 3
Dacă eram o masina: de facut bani, eram falit
Dacă eram o haină: eram de sex feminin. Asa ca prefer sa fiu hain !

12 feb. 2011

Adio, dar pe curind

Scirbit de-aceasta soarta-s
privindu-ti zborul premarur


Tu, pasnic, odata mergator
ce ne privesti, acum de sus



Te-ai pus la adapost, o vreme,



De chinuri si nevoi doar noi vom sti.

Adio Andrei, dar pe curind.

2 feb. 2011

Elle a fait boutique son cul

OFERTA SPECIALA:
Avem ciuperci, shcampioane, candide, delicateturi mirositoare, brinzeturi, grase sau uscate, afumate sau proaspat trezite, scolite in mucigaiuri frantzuzite, italienizate, spaniolite sau chiar autohtone. Acceptam salam de vara, romanesc, pentru uz intern. Exclus crenvursti si parizer taranesc!

POUR LE CONOCEUR
In cel mai professional mod, va oferim savarine zemmoase, piersici proaspat feliate, muguri de strugure discret stafidit, mere, pere, pepeni, produse ecologice, atent controlate de autoritatile guvernamentale (spagari' dradu')
Asteptam oferte de la salamu' de sibiu (chiar banatean), tochituta moldoveneasca, limba cu masline olive, fudulii, ghiudem arabesc, rahat cu migdale, caviar si homar, pline de calorii. Eventual valuta.

22 ian. 2011

pina si regii, printii sau cersetorii maninca. Cum?

Am primit un mail care suna cam asa:

'' bea multa apa''
Asta o fac fara sa gaindesc prea mult, mai ales dimineata. E meritul instinctului primar care-i influentat de un cuvint ce cu siguranta se gaseste in DEX: deshidratare. Daca n-o sa uit, o sa explic mai jos cauza acestui fenomen intilnit frecvent in limbajul betivilor.

''ia un mic dejun de rege, un dejun de print si o cina de cersetor''
Pe la 6 AM traiesc momente sublime pe tron, cu gindu' la coltucu de piine si brinza din bucatarie ce asteapta a fi inbucate in mare viteza, altfelt pierd startu spre tramvai si scaunu de la birou. Imparatia monitorizeaza atent prezenta si activitatea din regat.
Deci ma incaderez.

''Dejunul de print.''
Orice imparatie respectabila are minim trei printi. Asa zice povestea.
Al mare este indreptatit prin lege la tron, deci maninca cu Regele General.
Mijlociul are obligatia morala, chiar tehnica, sa SE manince cu alti ''mijlocii'', asta doar pentru a deveni mai mari.
Stau bine la capitolul asta.
Al micu maninca princiar doar dupa avans si lichidare, desi se spune-n poveste ca va scoate imparatia din colaps. Ciudat, nu?

Cina de cersetor.
Preludata obstesc cu variatiuni la indemina (pisi, papusa, gurita, inimioara, perfecto, slabanoago, iar ai fost la coafor?, cizme noi?, ai un zimbet ideal, hic! parerea mea), se lasa cu rugaminti calde, chiar fierbinti pina la rosu:
- Imi dai si mie ceva de mincare? Hai nu fa moaca asta se scorpie ca'ncepi sa semeni cu ma-ta. Stii prea bine ca te iubesc si ca traiesc doar pentru a ma intoarce beat la tine.
Gata şi cu cina.

1 ian. 2011

Aurelian Antal

Habar n-am citi dintre voi ati avut sansa sa intilniti in adolescenta un artist veritabil.
iatcu-i bintuit chiar si acu, la nevenerabila-i etate, de Greuceanu' ANTAL. Aurelian Antal.
De ce scriu asta tocmai acu, pe unu ianuarie? Pai cel mai interesesant (deci memorabil) Revelion (inspre 1992) l-am gustat din plin in atelierul/muzeul/casa prechinii de pe atunci, donșoara Antal.
Uratorii ce ma însoţeau au vazut pentru prima oara un arbore genealogic, altfel decit cel din cartile de istorie. Era cit pe ce sa-l fi uitat si io. Noroc cu-n blogar din Toplita ce mi-o inprospatat memoria:



Pozele din link is usor grabite, valoarea operelor fiind involuntar denaturata.
Sper sa am sansa de a va incinta cu niste jpeguri, modeste comparativ cu adevaratele creatii. Miine plec la Dorohoi.