Pagini

18 mai 2012

After party. Partea a Va. La Magica. Actul II



Dacă la strigatul catalogului am fost distinse doamne, stimați domni, prezentabili și distanti, dupa primul HAP, clătitor de gură și încălzitor de suflete, am redevenit  “BĂ!” sau “tu fată!”.

Am rîs cu lacrimi cind scorțosul ăla o dansat pe scaune, ne-am luat de după umeri și ne-am îmbrățișat pînă si cu ăla ce mi-o furat gagica’ntr-a Xa, cu aia care o rîs de rochia cea nouă la banchetu’ de mărțișor, sau cu profa de ne-o dat treiuri.

Am si mîncat, dar cel mai mult ne-am privit zîmbetele. Naturale.

Pentru o seara, am uitat grijile cotidiene. Salariul, șefii, ratele, pastilele si programarea la cosmetician.
Dupa o ora jumate ne-am epuizat intrebarile gen “cîți copii ai?”, ”unde lucrezi?”, ”de ăla/aia ce mai știi?” și trecut-am la chestiuni serioase precum “mai ții minte cînd am spart tabla?”, “buey cît am mai rîs cînd te-ai bășit în timpul orei de engleza...”

A fost o întîlnire atipică. Fără nemulțumiri, bătăi sau gelozii. Deci n-am subiecte fierbinți de povestit. Plictisitor, știu.

Celor care-au fost cu noi doar cu gîndul: sintem cu 20 de ani mai tineri. Vă așteptăm și pe voi la întinerirea din 2017.

After party. Partea a IVa.


 Acum 20 de ani inventam intrebări, astăzi am devenit curiozități.

Adolescent fiind, imi venea des pe buze intrebarea:  „Cine-i aia?” Folosind o intonatie admirativa, însoțită de o miscare a sprîncenelor sus-jos, jos-sus.  De fapt eram oarecum politicoși, nu spuneam pe șleau: Pfuooaa!! Ce bună-i! Ce i-aș mai  trage-o la păr!

Astăzi, chiar dacă inrebarea-i aceeași, diferă sensul. „Cine-i aia” este o intrebare simpla, naturală și fără alte așteptări ascunse ori subtilități. Chiar vrei sa stii cine-I, constient fiind că memoria-ți joaca feste.

La 16-18 ani o invitatie la dans se lasa cu fiori, vibrații, fluturași in stomac. Astăzi, cu dureri de șale sau cu bășici pe tălpi. Atunci nu știam tago, vals, mă interesa doar slowdance. Chiar nu ințeleg de ce stingeam lumina. Cică nu vroiam sa fim văzuți în toiul pipăielilor. E singura explicație plauzibilă. Aveam bus-simț? HM! Culmea e că tot mi se reproșa lipsa acestuia.

Astăzi dansăm pinguinul, rața, ursul sau alte lighioaie și avem pretenția să se pună refelctoarele pe noi. Tragem cîte-o horă sănătoasă de îmroșcăm cu transpirație pe farfurii, chiuim cu foc și ne întrecem în strigături răgușite și asta pentru că ne este frică ca, într-un moment de sinceritate bahică, să nu declarăm “As vrea sa pot sa-ti spun ca n-ai burta, ca n-ai sînii lăsați, că n-ai chelie sau fundul prea mare”.

Cu toate acestea, tare-am mai dori ne îmbrățișăm tandru și să ne simțim ca atunci cind ne puneam intrebarea: oare Ea (sau El) este aleasa (alesul)?

Mi-e dor de stupida intrebare „Vrei să fii prietena mea?”, mi-e dor de primul sărut, de primul eșec, de prima despărțire. Imi este dor de mirosul Acela, de EA, singura și unica între unice. Prima și ultima.

16 mai 2012

After party. Partea a IIIa. La Magica, actul I


A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi fost, nu s-ar mai birfi.
A fost odata unu care se credea mare dansator. Nici o petrecere nu trecea fara a se da’n ring cu pas de dans schiop, crezindu-se Angus Young, Fred Astaire,  Michael Flatley si ala rau de la romanii au talent, ala  care-l joaca pe Mihai Petre.
Soarta a facut, inca nu exista o explicatie logica pentru asta, sa prinda etatea celor 20 de ani de la terminarea liceului, ocazie cu care si-o carat slanina abdominala catre oraselul natal, in speță, restaurantul Magica. Revederea colegilor dintr-a XIIa o fost doar un pretext abscons. De fapt, ‘mnealui dorea sa fie vazut in plin demers coregrafic.
Daca va trece fro ideie ca-I vorba de dans nuptial, n-ati fi prea departe, dar va inselati amarnic. Mnealui danseaza pentru incalzirea sufletului, nu pentru perpetuarea speciei. Sau invers.
Printre pasi de dans șontîc, ce observă personajul nostru din poveste prin obiectivul foto? A! Uitasem sa va spun ca-i și mare (cel putin asa se crede) fotograf. Deci ce observă? Niște chestii asemănătoare cu ființele umane ce-i fuseră colegi de liceu, dar mai rubensiene.  Unele accesorizate cu riduri, altele cu zbîrcituri – funcție de statutul social.
Ar fi putut sa-i ia la puricat pe toti, sa le scoata in relief defectele sau calitatile, dar se abtine. Prefera sa pastreze macar o  ultima picatura de umanism.  Insă asta doar pînă mîine. Și-a uitat proteza de soacra acră în portbagaj și-i este lene sa coboare din camera hotelului. 

15 mai 2012

After party. Partea a IIa. Profesorii



Dupa ce-am desfiintat colegii, cum e si firesc, a venit rindul profesorilor. Sa nu credeti ca o sa fiu politicos doar pentru ca asa-I frumos, etic sau moral. Textul ce urmeaza e rodul educatiei de care am avut parte, proces la care domnii / doamnele profesori au contribuit inevitabil, irevocabil. Poate n-ar fi vrut, dar bei Grigore aghiazma? Metaforele, chiar si greselile gramaticele vi le datorez dragi dascali, dar mi le asum. Doar stilul narativ poate fi considerat a-la-iatcu, dar n-as putea sa bag mina-n foc. Plagiatul e sport national, nu? S-or gasi si pentru mine acuzatori d-aștia.

Redactarea unuit text presupune proiectarea unui plan general in care-ti schitezi elementele cheie si chichirezul subiectului. Io nu fac d-astea, d-aia uneori is atit de alambicat ori dezlinat. As face o exceptie astazi. E o mare provocare.

Profesor – definie DEX: Persoană cu o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate și care predă o materie de învățământ (în școală).

Profesor – pe vechi: niste tovarasi, unii domni, care-ti vorbeau ‘ntruna chestii nemaiauzite, minunate, fascinante ori de neinteles, ce aveau pretentia sa reproduci cele spuse de ‘mnealor. Asta din urma era partea cea mai grea. Daca erai in stare s-o faci, viata era minunata, daca nu, se taia sporul de vacanta, prima de film ori pauza de postit o mahoarca in spatele blocului.

Profesor – astazi =  profu’(a’): coleg de liceu care are o nevasta ce cistiga mai mult ca el ce-si face meseria din pura pasiune; persoana entuziasta, optimista, care chiar crede ca mai poate face ceva din plozii nostri; in perceptiunea guvernelor: fraierii aia carora le vom impozita veniturile ilegale obtinute din meditatii.

O parte dintre definitiile de mai sus nu-s omologate si nici la OSIM inregistrate. Mi-as fi dorit sa nici nu existe, gaseam io alt subiect de circoteala.
Astea fiind stabilite, o venit timpul sa trag de niste definitii personalizate pentru profesorii ce mi-au […] stirnit amintiri atit de placute, cu si fara ghilimele.

As incepe cu

Profa de mate: femeie miniona, care, cu zimbetul pe buze, avea un har deosebit in a te convinge ca esti bou, indiferent de sexul cu care te-a inzestrat mama natura. Excelent frizer (iti facea parul maciuca WI-FI numai privindu-te), extraordinar cosmetician (pielea gainii, cu mare usurinta ti-o facea), chiar si medic (te cacai pe tine de frica chiar si dupa ce-ai mincat 6 luni orez cu piine).  M-a facut sa inteleg care-i deosebirea intre integrame si integrale. Mare lucru, avind in vedere interesu-mi pentru mate pe vremurile acelea.

Continuind cu:

Profa de chimie: femeie calma cu un zimbet egal, ce folosea aceeasi intonatie cind eram de doi sau zece. Avea ce avea cu inimile noastre. Mi-a provocat vreo 15  infarcturi si asta doar la dirigintie. Parc-o si aud: „Iulica...” dupe care linistea lesinului... Abia acum fac legatura... Chimia sta la baza farmaciei. Ne-a invatat un alt fel de alfabet, a lu’ Mendeleev si sa amestecam niste zamuri cu prafuri mai mult sau mai putin otravitoare.

Profa de franceza: amooore mio!! Pardon, asta-i din alt film. Blonda, seducatoare, cu niste ochi atit de calzi... Chiar daca nu prea intelegeam io ce parlește acolo, o adoram. Ii sorbeam toate cuvintele, crezind ca-mi face declaratii de dragoste. De fapt dumneaiei imi zicea:  libidinosule, sterge-ti balele si conjuga-mi aimer. M-a invatat sa ofer flori.

Profa de fizica dintr-a 11a: purta blugi nr. 32 desi, in mod normal i-ar fi trebuit 34. Chestie de relativitate, desigur. In unele cazuri spatiul se contracta, dilatindu-se  inevitabil in alta parte. Daca in chimie s-ar numi reactie, aici la fizica, se numea erectie. Chestia e ca, folosind „armele” de mai sus, hai sa-i zicem „atractia universala”, ne-a invatat fizica frate. Toata materia din anii trecuti, intr-un trimesctru. Avea har. De fapt o harazise natura cu multe dotari tehnice si nu numai. Serios!

Profu de filosofie: iubitor peste masura de iulieni; nu cred c-o fost ora fara sa fiu ascultat. Daca lipseam, nu se tinea ora. Si culmea! Nu avea legatura cu existentialismul. Am luat nota chiar si in prima zi de scoala, nici nu  se predasera manualele.  1 era Socrate, deci  meritam:  „Iațcu, 2!

Profii de sport: cei mai faini oameni de pe pamintul liceului. Asteptam cu mare drag intilnirile cu dumnealor, chiar de-I injuram de mama focului in timpul probelor de rezistenta.

Pofu de anatomie: un nestiutor. Ce ne zicea el si ce stiam noi nu aveau legatura. Folosea niste termini tare ciudati: penis in loc de mătărîngă, organ de reproducere feminin in loc de multiubita pisdă, nușiucumpubian in loc de floci si multe altele.

Profu de rusa: n-am facut cu el, da tare i-as fi tras una peste mecla aia de tocilar miop.

Profu de istorie: Jînică. Mustacios. Boxer. M-a lasat pe toamna intr-a IXa. Mama lui a avut multe pomeniri in acele vremuri istorice. Nici analele n-or avut atitea tomuri de injuraturi.

Profa de româna de dupa Domnul Costache: stearsa cu buretele din memorie.

Domnul Costache:

-   -   MacucOaia! MaximOaia! Pardon de comparatie. Am jignit bieata jivina. Macar aia da lina, lapte, carne, ingrasamint organic, pe cind voi?

-   -    Boule! Of! Iar am jignit sereacele animale comparindu-le cu tine.

Rasfoind catalogul:
-      -    Iaaaaaaaaaaaaaaaa (timp in care inima lu’ Iaaaațcu rupea cămeșa)  sa vedem Dragomir de stie.
-     -     Drraaaaaaaaa (saracu Marius infarcta)aaagul de Iațcu merită doiuri.

Am lasat intentionat la urma romana. Si in liceu, si mai tirziu, devenind injiner. Dupa cum se stie, inginerul are privirea inteligenta, dar nu stie sa se exprime. Sper ca am respectat intru totul cutuma. Macar o data-n viata sa fiu si io'n rindu’ lumii.



14 mai 2012

After party. Impresii. Partea I. Liceul

Ne-am adunat, dar n-o tunat.
S-a strigat catalogul.
Economisti, profesori, ingineri, mamici, scriitori, medici, sociologi, tatici, psihologi, directori sau militari in viata de zi cu zi, devenit-am emotivi elevi cu vocea sugrumata:

Io-s  primar, lector, internist si-mi place tare mult  discursul ce urmeaza. Desi nu l-am pregatit din timp, pot spune ca am emotii sa nu-l uit, ca-i muncit citeva secunde pretioase. Imi amintesc cu placere de dascalii din liceu, in special de doamna profesoara si de domnul profesor. Cosmarul vietii mele era ca n-am avut cosmaruri. Va multumesc.

Ba io-s scriitoare de carti. Multe carti. Si-s ausländer. Scheiße despre ce sprechen aici? Cind eram boboaca, doamna tovarasha mi-a confiscat cerceii si colieru', o data cu ele cochetaria, eliberindu-mi vizibil inteligenta. Drept pentru care, urasc vuitoanele si celularele roz pe care le-as confisca, dar n-am voie ca discriminez pe dobitoacele alea blonde, cu muci in loc de creier, idioate care s-ar fute'ntruna cu baieti de aia albastri la ochi,  musjchiulosi si frumosi de nu mi-ar pica si mie unu pe mina? Cosmarul meu era ca tot visam ca nu vindeam cartile pe care urma sa le scriu. Si matematica. Visam ca cineva fura matematica si o ascundea undeva departe de mine. Si ca nu s-o inventat ciocolata.


Is profesor si-mi place ce fac. Sint extrem de fericit ca v-am urmat in cariera - daca aveam salariul mai mare, eram cu adevarat fericit. Apropo! Luna asta am discount la meditatii. O ora la pret de doua. Cosmarul vietii mele era ca visam ca o sa devin profesor. De matematica.

Am 45 de copii. Asistati social. De mine. Urasc belgienii. Imi era frica de matematica ca lu' Oedip de Freud. Ce parere ai despre asta?


Eu am si mai multi copii ca-s director. In liceu, cel mai mare cosmar erau orele de sport, dirigintie si socialism stiintific multilateral dezvoltat intru propasirea elevilor pe cel mai inalt nivel social pe care numai partidul nostru poate sa-l ofere, eradicind coruptia din sistem, asa cum am aratat si in celelalte Actiuni ale noastre. Va multumesc.


Eu fac parte din elita. Satului meu. N-am facut mare lucru pina acum. Dar is fericita. Implinita. Am tot ce-mi doresc. Tractor, 4 copii ce-mi  iubesc barbatul. Beat. Le da tot maruntisul din buzunare cind vine de la crisma. Si cite doua scatoalce. Din dragoste. Cam atit... A! Cosmarul vietii mele era barbata-miu.


Si nu in ultimul rind, cu voia dumneavoastra, buna ziua. Dati-mi voie sa ma prezint. Eu sint cel care construieste utopii. Iubeste mediul murdar. Lumineaza umbre si ascunde intuneric. Pozeaza nud in caracter si imbraca forme ciudate, sifonabile. Mesteca, dar nu inghite, respira, dar nu inspira. Iubeste vorbele, estetii, istetii. Ride, plinge si danseaza. Rîgîie ca toti ceilaltii.

11 mai 2012

Dupa 20 de ani.

DACA stiam ca trebuie sa tin un discurs, as fi luat niste lectii de de la Lionel Longue, dar am inteles ca este deja implicat in realizarea filmului The King's Speech reloaded.

Asadar, va rog sa fiti intelegatori si sa aruncati in mine doar cu buretele de sters tabla si cocoloase de hirtie inmuiate cu saliva. Eventual cu niste huiduieli obraznice.

Spune lumea ca cei mai frumosi ani sunt cei de liceu. Nu-s vorbe goale. Is anii cu cele mai puternice emotii. Si asta pentru ca-s anii descoperirilor, anii in care distanta dintre exaltare, disperare, feerie si tragedie e atit de mica incit se poate considera ca-s trairi sine qua non, ce nu se deosebesc unele de altele.

Sint anii celor mai importante hotariri. Realist ori umanist? Asta-I intrebarea. Bunicii te vor doftor, mama economist, tata fotbalist, unchiu inginer aerospatial iar tu pendulezi intre informatica si avocatura. Se zice ca de aici se scot banii aia multii.
De fapt intr-a 9a vrei sa te faci profesor.
Intr-a 10a scriitor.
Intr-a 11a crezi ca poti pilota supersonice.
Intr-a 12a incepi sa ai dubii c-o sa treci de bac (parintii iti tot repeat asta zilnic) si vrei sa fii cicalit mai putin, dar sa nu lipsesti de la nici un majorat.

In liceu profesorii ne-au invatat ce-I logica: “Pentru ca asa am zis eu, de-aia”
Ne-au invatat integrale: “N-o sa te poti adapta niciodata in societate. Vei fi multime vida”
Ne-au invatat chimismul apei in natura: “Ce daca transpiri asa, crezi ca ma ipresionezi? Daca invatai n-aveai emotii. Spune-mi repede: Ala si carbid ce da?”
Ne-au invatat ce-I seriozitatea: “Serios, n-am mai auzit o asemenea aberatie! Stai jos! 2.”
Ne-au invatat sa ne hranim sanatos: “Daca te faceam eu, jar mincai.”

Cu toate acestea, din liceu am doar amintiri placute. Cu mare drag imi amintesc de primii papuci dati de fata aia blonda cu ochii ca coralul. Am fost emotionat pina la lacrimi si sughituri. Cic-o vut doar sa vada daca BOU’ ala saruta la fel de bine ca mine. Dar m-o consolat cu “Stia sa pipaie peste tot.”

Pot oare fi de acord cu George Bacovia?
Liceu, - cimitir Al tinereţii mele
Nu! Astazi nu. Nu-mi ingrop tineretea. O reinventez. 

Pedanţi profesori,
Cel mai greu examen este cel de astazi. Materia celor 20 de ani trecuti este realtiva, tinzind catre absolut. Evaluarea cunostintelor, nefiind obligatorie, poate fi inlocuita cu o imbratisare.

Dragi colegi,
Hai la restaurant ca mi s-o uscat gitul.