16 sept. 2009

Uzufructul carapacei

Racul: crustaceu comestibil ori nacut intre 22 iunie - 22 iulie.

Semn zodiacal: negativ, feminin, sensibil, simte nevoia de a ocroti.

Pentru cunoscatori:

In farfurie sau viata de zi cu zi is deliciosi doar in primele ore dupa capturare. Se stie ca e musai sa fie fierti de vii.
Doar asa se'nrosesc si improasca arome nebanuite.
In astfel de momente clestii is inofensivi, par intepeniti.

Orice gospodina cu experienta stie ca sarea (chiar si piperul&paprika) imbunatateste si prelungeste durata de viata a carnurilor, diminuind actiunea factorilor externi (bacterii, stafilococi, prieteni nepotriviti, etc.).
Racul, inca viu, nu are nevoie de imbunatatiri violente, gen ghimbir sau cimbru, zugraveli in casa ori pantofi la moda.

Forma, continutul paharului de vin este aleasa - de catre simandicosi, in functie de culoare, dulceata, ori fleica ce cu insistenta si-au comandat-o.

La raci altfel sta treaba. Le place apa, dar mai ales o alta forma de agregare a acesteia, abureala. In societate, calitatea sosului cu care isi fac asezonarea, este condusa de reteta unica: CA LA MAMA ACASA!

Iatcu si problemele lui

Nici bine nu pui capul pe perna, 'ncepe a suna telefonul. Sefu: "Scuze, am vrut s-o sum pe X-uleasca. Vorbim miine." De obicei "miine" e duminica.

Odata cu scoboritul chilotilor catre genunchi si eliberarea dopului chinuitor de sfincter, urla interfonul. Cu siguranta is socrii.

Te maninca nasul. Cu o discretie studiata iti forezi nara cu pricina. Cind esti convins ca nu te-a observat sefu', intra in birou Generalu , care-ti fura biluta atent rotunjita cu buricele deștelor "aratator" si "mare". Ciudat, de obicei nu da "noroc" cu tine.

Esti la bere cu baietii. Nici macar n-apuci s-o lingi p-a 7-a, ca-ti suna telefonul. Daca raspunzi cu "da pisi, acum ma duc sa-ti iau tampoane, sigur gasesc fro farmacie deschisa", vei fi premiat cu risete mai puternice decit cele provocate de Malaiele in "Purecele", acompaniate de cel mai șugubăț cu: "iti doresc sa ai o seara perfectă!".

Iti calci cămeșa, incepind cu minecele, continuind cu partea din spate, dupe care cu cea din fata. Daca nu te plictisesti, ajungi si la guler. Observi cu stupoare ca e jegos ori are urme de ruj. Acu' ma intelegeti de ce-mi calc singur cămeșile?

Esti invitat "sa-i cunosti parintii". Ca un baiat bine crescut, iti lasi pantofii la intrare. Sosetele cele noi, achizitionate de la Leonardo cu nici doua saptamini in urma (3 lei bucata, 6,5 perechea), initial complet negre, au binevoit sa-si dea aere caracteristice ce-au muls lacrimi usturatoare prezumtivului tata socru. Noroc cu mama soacra, fin observator, care-ti ridica moralul cu "Esti din Brasov? Stiu ca aia-s mari producatori de cartofi. Vezi ca ti-a iesit unu' din ciorap."

13 sept. 2009

Paris vs Craiova

Muicăă fusăi la olteni. Zău că fusăi. Dar îţi spusăi io ce mi sa-ntîmplă? Mă spusăi sau nu spusăi? Nu spusăi, că de cînd n-am mai scris pe blog, se-ntîmplară multe, multe se-ntîmplară.
Mă frate-miu, cînd faci cîte o plimbare d-asta în interes dă serviciu, este posibil să ți se nască cîte-o revelție ce trebuie înpărtășită.
Cum zîcea ăl bătîrn a lu al bătîrn: dintre toate lucrurile dupe lumea asta, cel mai mult şi mai mult, mie îmi plăcu Craiova, auz?

Pînă acuşica un an, fusăi la Paris, da' acu bag samă că nu-i diferență mare între cele doua metropole.
Ba mai mult decît atît, la Paris se ezistă doar un tur Efel, în Craiovița turnulețele dupe căși îs cu sutele.
Franțujii se laudă cu Sena și bateaurile lor simadicoase. Pe canalul dupe strada Râului plutesc doar voapoare ori cai verzi? Nu, aici gaesti rahați, coji de cartoafe, textile viu colorate, plastice, dar ce-mi mearseră la inimă iereau duhorile unice. Ehei... dragii moșului ce-am mai borît.

Stai o ţîră că-ţ spui! Nu terminai de povestit.

În Paris există Monmtparnasse, numit cică și cartierul artiștilor, în Craiova se ezistă cartiere de o factură și coloratură specifică. In functie de afinități, activitatea de bază a coloraților este ocupată cu statul dejaba. In pauze se îndeletnicesc cu furatul și prelucratul metalelor, sau după caz, cu ciorditul, manglitul ori cu șmenul, șușa și maneaua, preocupări in care se dovedesc artiști emeriți.

Cînd ajunsăi la București, am tras adînc aer curat în piept și mi-am zis ăn barbă: Tii ce oraș curat, ce fețe cumsecade, ce limbaj savant. Vă iubesc miticilor!