25 nov. 2015

byron - Graniţa-n raniţă

Ada Milea - Granita-n ranita

9 dec. 2014

John Lennon - Working Class Hero

22 iun. 2014

Ouă



14 apr. 2014

5. Dragostea vieții mele

Subiect: Iațcu la 13 ani. 
- N-am buletin de identitate, dar știu ce-i iubirea, nefericirea si brifcorul răsuflat. Ziceam in gînd, storcînd un coș în fața oglinzii din hol, hotărît să trec la etapa următoare, intuind instinctual logica evoluției poserorilor de coițe: iubire, dragoste și ce-o mai urma.

Iubirea este un cuvînt folosit de versificatori pentru a exprima o trăire ipotetică, idealistă, de obicei irealizabilă. Un vis. Oniric.
Dragostea în schimb, tratată de romancieri, pare a fi un cuvînt mai puțin vulgar ca futaiul, dar concretizarea ei devine tabu in Postul Mare.
În comunism religia exista și lipsea cu desăvîrșire in Scoala Generala nr. 5 din Dorohoi. Deci Postul Mare nu-și găsea corespondent în spiritualșitatea noastră.
Știam una și bună: e vremea să-mi caut Dragostea Vieții Mele.
Criteriile de selecție, pentru o corectă alegere, erau stricte. Condiția minima și obligatorie, cam plată după unii cunoscotori, se referea la harnașamentul îndrăgostibilei. Dotarea tehnică fiind esențială, urmăream cu strictețe STAS-urile impuse.
-         Are țîțe? Se califică pentru etapa următoare!
În străfundul glandelor endocrine, hormonizarea individului naște pretenții absurde, de neînțeles pentru majoritatea savanților de la cele mai prestigioase universități britanice. Așa se explică impulsul de eludare a conformismului, preferînd ca, pe lîngă țîțe, Dragostea Vieții Mele să fie altfel. Mai “cu moț” nu se potrivea cerințelor vremii, asa că, într-o noapte de iarnă, topîrcenească, am decretat:
-        Dragostea Vieții Mele trebuie să poarte raiați muștar.


11 apr. 2014

4. Fetițele de-a 8a, mătura și alte aberațiuni

În esență, femeile sînt niște îngerași, dar dacă le tai aripile vor zbura pe matură.

Mătura poate avea întrebuințări diverse. Utilizată ca armă de apărare împotriva șobolanilor sau mamelucilor (definiția, în capitolul anterior), are eficiență  surprinzătoare, către moderat spectaculoasă. În plus, valoarea unei gospodine este dată de virtuozitatea cu care manipulează ustensila. Pentru a se desăvîrși educatia viitoarelor doamne sau chiar cucoane, in scoala Generala nr. 5, din Dorohoi (v-ați prins, nu-i așa?), se învăța o materie numita ușor vulgar “Lucru manual”. Băieții sperau să devina sculeri matrițeri iar fetele coafeze. Scopul precis e sa tapeze bărbații la portofel. Cică.

Este necesară o descriere a echipamentului purtat de fetițele de clasa a 8a, actualmente femei în toată firea, gospodine, mame și soațe, utilizatoare de mătură doar cînd nenorocitul vine beat acasă – dar asta-i din altă poveste.

În comunism, ideologic vorbind, toți eram egali. Spre fericirea noastră, această regulă privind egalitatea, nu se aplica și sarafanelor. Unele erau model “babă”, adică depășea jumătatea pulpițelor (înspre glezne), altele, denumite simbolic “tanga”, acopereau rușinos genunchii. Există povestiri cu sarafane mult mai scurte. Mituri. Cred că așa ceva găsești doar în colecția academică redtube. Punct com. Indicat ar fi să aprofundați altă data prestigioasa colecție. Tardiv, mda.

- Nu mă joc cu tine pentru că NU știi să gătești, să țeși frumos, nici măcar să dai cu mătura. Noi am învățat la “Lucru manual”.
Cîte unu mai tupeist, răgea cu vocea-i dogită, în schimbare:
- Iar tu nu știi să ții un ciocan în mînă. Fă!

Ăsta avea dreptate. Importul de belgieni încă nu era la modă, iar ehipa de dans și bune maniere a profesorului Iancu va fi subiect în alta povestire.
De unde să știe de ciocan?

Reprezentantele sexului frumos, erau la fel de arătoase ca omoloagele din zilele noastre. Cu o mică, dar esențială diferență. Pe cele din generația ’88, le putem mameli riscînd un șut în cur și o mustrare de la tovarășa. Azi, m-aș alege cu 5 bețe, fără suspendare și fisuri anale incurabile.

Într-o comunitate închisă, cum era cea formată în Școala Generlă nr. 5, evident că din Dorohoi, copiii proveneau din variate clase sociale, obligatoriu egale ca statut. Un ochi vigilent, ar fi observat că fetițele cu mămici profesoare sau doctorițe, au gramatica mai bună și manșetele apretate. Cele cu tătici milițieni, aveau țîțele mai mari. (Așa se explica propria ortografie?).

Pe vremea aia aveam în dotare ambii ochi, dar acuitatea vizuală, după cum bine bănuiți, n-o foloseam pentru descifrarea tainelor literaturii moderne ori clasice. Sigur aveam probleme cu retina. Pîrdalnica, înregistra si transmitea enormitîți (minuscule) zise și țîțe, craci, cur. 
Prin 93 am renunțat la jumătate din cîmpul vizual, educîndu-mi neuronii și limbajul. Azi folosesc cuninte noi, gen sîni, coapse, cur.

Laitmotivul acestei povestiri este mătura. De ce tot insist? Păi hai să vedem.

Versatilul aspirator manual, evada cu frecvență redusă din arsenalul beligerantelor cu fustiță și utilizat în alte scopuri, mult mai distractive.

Într-o dimineață de mai, ne pregăteam intens pentru ora de engleză. Prin nu știu ce miracol, se bîrfea că am urechi clapăuge, deci muzicale. Se înțelege că eram singurul capabil să acordez mătura? Cu o manevră de profesionist, demnă de Jimi Hendrix, am spat ochelarii colegului de bancă. Dănuț. Accentuarea miopiei, la care am contribuit din plin, a dar de furcă și papabun lu nenea doctoru oculist. Tata lui Danuț avea ochii albastri. Pe epolet.

Dragă nievastă. După cum vezi, mătura poate folosi și altor scopuri. Educative sau medicale. Pentru zbor s-au inventat planoarele.


9 apr. 2014

3. Primul eșec în dragoste

Celebritatea vine la pachet cu nefericirea. Așa se vede prin Hollywood sau emisiunile grețoase, cele de după "știrile de la ora 5".
La pubertate, celebritatea pune amprenta definitiv și irevocabil pe puțoiul ce abia-și numără mîndru trei floci în chiloți. Simțeam că-s mai înalt, peste noapte aveam nasul mai drept, urechile mai puțin clăpăuge, iar la fotbal dădeam cele mai spectaculoase goluri. Chiar și Țînțar, golanul perfect, sperietoarea tuturor boracilor, refuza să mă căpăcească la finele orelor.
Cum am mai scris, toată biocenoza Scolii Generale nr. 5 din Dorohoi (orașul ăla Fără Zahăr), știa că Iațcu era cu Nicoleta. Mai puțin ea. Colegele acesteia o priveau cu invidie, doar era cu unu dintr-a 7a, ele fiind niste mucoase de-a 6a.
Într-o morocănoasă zi de primăvară, prin nu știu de conjuncturi obscure, am căcat bățul. Nu vă gîndiți la conotații sexuale dosnice. Eram homofob și atunci. Dacă scriam “am pus-o”, ați fi zis că mint, ceea ce este perfect adevărat. Dar să depășim momentul ăsta penibil și să trecem la următorul, mult mai jenant. Prin nu știu ce karme nefavorabile, zvonul ca eram iubitul Nicoletei o ajuns si la delicata ureche a domnului Nistor, profu de educație acustică. Știindu-mi viitoarea pasiune pentru muzica, mi-a zis: “Dacă pîna săptămîna viitoare nu știi la pian Für Elise, te spun doamnei mă-ta că ai luat 3 la fizică”. Invidios. Cred că și domnia-sa era indrăgostit de Nicoleta mea.

Luptele interne, hormonale cred, atingeau cote penibile. Leucocitele, hărnicuțe cum îs ele, alarmate de invazia gărgăunilor nicolitici, s-au hotărît sa-mi facă o surpriză, îmbogățindu-mi delicații obrajori cu o acnee purulentă numa buna de împroșcat oglinda din baie.

Pîlcurile de zăpadă nu se topisera prin șanțuri, caișii plesneau din boboci și aerul primăvăratic răspîndea gripă neporcină. Intr-un astfel de climat, temperat continental, cum să nu răspunzi invitațeiei la brifcor, mai ales că trecuseră nici mai mult, nici mai puțin, 4 luni de la primirea bilețelului? Cu inima inima în gît și puța sculată, am abordat Iubirea Vieții Mele ce tocmai ieșea de la W.C. Mirosea nițel a cloramină si rahat stătut, dar nu era al ei. Știam asta sigur.
- Cînd Brifrorul?
- Ce?
- Brifcorul din povestea precedenta.
- Ce-i ala?
- Brifcor, Băutură Răcoritoare Indigenă Fabricată cu Concentrat Original Românesc.
- A! BRIFCOR. Pai n-ai pronuntat cu majuscule. Deci. Mîine, la 12.32, la blocu’ turn.

La întîlnire am fost primul, asta pentru ca Nicoleta n-o mai ajuns, chiar dacă am așteptat-o pînă mai ieri. Cred că-mi purtase ghinion parfumul mamei (Implulse) cu care m-am dat din belșug pe git, geacă,  pantaloni, șosete, branțuri și bancnota de 25 lei, primită de la tata pentru brifcor și-o amandină cu margarină.

Nu mai știu cît și dacă am plîns. De supărare mi-am cumpărat un pachet de Carpați fără filtru care n-a fost fumat vreodată. Mirosea a Impulse. Stiu, grețos! Primul eșec în dragoste miroase-a Impulse. Roșu. 

8 apr. 2014

2. Numai oamenii proști îmbătrînesc, ceilalți devin celebri.

La vîrsta primei întîlniri cu Iubirea Vieții mele, nu știam că o să îmbătrînesc, iar celebritatea era un cuvînt nedescoperit, încă. Auzisem despre craci, țîțe și cur de la școală. Da, ce vă mirați? De la Scoala Generală nr. 5 din Dorohoi.  Nu de la diriga sau profa de istorie precum bănuiți ci de la ăi dintr-a 8a, mari amatori de fotbal maidanez și înjurături deocheate.
Cînd luam pauză de la împinsul bășicii în poartă, poșteam cîte-o mărășească în parcul de lîngă Miliție (era mai excitant așa), făcîndu-ne planuri mărețe pentru vacanța de vară.Cam toți mamelucii (a se citi iubitori de mamele) aveam bunici la țară iar părinții abia asteptau să ne trimită de acasă, sperînd că pot să și-o tragă la orșice ora, nestingheriți de aparițiile noastre in iatacul conjugal.Vacanța de vară era un prilej oportun pentru a ne inmulți colecția de cicatrici pe coate si genunchi, dar mai ales pentru a ne spăla memoria, lăsîndu hormoneii într-o latență blegoasă.
Intoarcerea la cursuri ne provoca stări contradictorii. Ură amestecată cu fluturași în stomac. Ura pentru proful de fizică iar fluturașii veneau dintr-un loc misterios, inca neexplorat.Spre uimirea noastră, purtătoarele de cosițe, nesuferite cu doi-trei ani în urmă, răspîndeau un parfum amețitor si a dracu de atragător. Cred că așa m-am îmbătat prima oară, respirînd nurii colegelor de clasă. Doar se știe că parfumul are la bază alcool, nu? In plus, crescuseră cam cu un cap șun pic mai înalte ca noi, numai bune să le miroși sfîrcurile, fără sa te ridici pe vîrfuri. Dacă aveai ghinion, în loc de țîțe, puteai să nimerești subsuori nasol asudate, ceea ce era destul de posibil, avînd în vedere cîta apă caldă primeam la bloc. Pentru cei din afara Dorohoiului, trebuie sa menționez că, apă caldă se dădea cu porția. Două ore pe săptămînă și asta, indiferent dacă era vară sau iarnă.
După citirea biletului de la Nicoleta, cea care urma să devina prima Iubire a Vieții Mele, am rămas fără glas timp de cîteva secunde bune. Pentru a scăpa de periculoasa maladie, am facut anunțul public, spunindu-i în mare taină celui mai bun prieten despre ciudata invitație, cu mențiunea “să nu spui la nimeni”. In 10 minute, toată școala știa ca Nicoleta e cu Iațcu.
Urmeaza Primul esec in dragoste. 

7 apr. 2014

1. Iubirea Vieții Mele

Tare mult mi-aș dori să pot descrie în amănunt ce-am simțit la prima întînire cu Iubirea Vieții Mele de precoc înamorezat, dar timpul și evenimentele ulterioare au deteriorat grav adevarul. Adică ce urmează, îs niște minciuni scornite la o cafea fără zahar sau lapte.

O chema Nicoleta. Probabil italienii îi zic la fel, n-am cum verifica.

In 1987 trecusem cu brio peste prima tentativă de labă, așa că atenția mi-a fost atrasă de țîțele abia conturate prin sarafanele obligatorii la acea vreme.

Mi-ar fi plăcut să știu mai multe despre păsăricile meschin ascunse după chiloțeii roz cu inimioare sau fluturași. Incă nu era internet sau Playboy la chioșcuri, deci trebuia să fac cercetare știintifică utilizind oglinjoara de rujat a maică-mii. Pentru a nu-ți fura un penar peste cap, erai nevoit să apelezi la tactici lipsite de prejudecăți sau scrupule. In primul rînd, îți alegeai posesoarea de pizdulece cu țîțele cele mai mari din clasă. De obicei asta era cea mai a dracu și te pocnea peste coițe cînd te așteptai mai putin, mai exact cînd o bulăneai. Oglinda ce ar fi trebuit sa te farmece, se monta pe bombeul adidașilor (un fel de pantofi sport făcuți dintr-un carton colorat anost, se rupeau la primul șut in bășică) și se indrepta cît se poate de subtil între cracii cosînzenei ce-și copia tema la mate în pauza mare. N-apucai să vezi mare lucru, dar te puteai lăuda la ceilalți labagii din clasa că i-ai ginit tamponul.

Cel mai greu era să-ți faci gagică. Tupeiștii, sfidîndu-ne, se duceu direct la hormonică și îi ziceau direct „vrei să fii prietena mea (?), dacă nu te mamelesc”. Săraca viitoare femeie fatală, accepta chiar și un buchet de ghiocei ofiliți, numa' să scape nevatamată de zmeu. Noi, ăștia mai timizii, așteptam să fim pețiti de ce mai rămînea neluat de craii alpha. Adică cele mai ațîțate (fără țîțe) exemplare din neamul muieresc, dar aveau chiloței albi și ciclu. Nu prea știam noi ce-i ăla, dar cică era de bine.  

Cam astea erau vremurile în care Iubirea Vieții Mele m-a abordat pe culuarul Școlii Generale nr. 5 din Dorohoi – oraș făcut celebru de Bobo si Bobi din trupa Fără Zahar. Mi-a strecurat un bilețel în care era corect caligrafiat „invită-mă la un Brifcor, nu-ți va părea rau. A ta, Nicoleta”.
Credeam că visez, așadar m-am pișat pe mine, că-n somn totul e permis.  Probabil am tras și un pîrț emoționant, nu-mi amintesc prea bine, cert e că nu mai aveam puls de aviator ci o puternică tahicardie inghinală. Nu știti ce-i aia? Nici eu, dar un grup de cercetători britanici e pe cale de a publica un studiu amănunțit despre aceasta afectiune.


Despre prima întilnire, voi povesti curînd.