Pagini

27 apr. 2011

PASTE BULGARESTE, la Golden Sands, Varna si Balcic.

Proaspat intors din minivacanță, purced a scrie repede, repejor, ca dupe aia uit amanunte esentiale.

Plecarea spre Bulgaria o fost vineri, pe la 7.30, desi fusese programata la 8.00. Soarta murea de nerabdare, cacîndu-se pe ea de rîs. Stia ce urmeaza.

Strazile Bucurestiului, pentru a ne face in ciuda, erau ca'n anii 70. Libere. Numa bune pentru sfidat radarele. Asadar, in 10 minute eram pe E70. Pina in Giurgiu am intilnit doar patru masini ce rulau pasnic cu 60 la ora.
Noi ne cam grabeam, ca dara aveam de parcurs 300 de kilometri, ce VWaginul meu. Deci zzbbbjjjj cu 130.
Trcem prin vama romaneasca mai mult ca vîntu (serios, asa-l cheamă pe sofer), dar mai ales cu gindu la nisipurile aureolate si mult prea laudate.
La vama bulgareasca prezentam boletinele si zbzng! ''problem, aveti pajportul doamna?''. Brusc am simtit elanul pleostit. Doamna Vînt avea cartea de identitate. expirată. ''Stiti, ati trecut fraudulos frontiera si asta-i cam caz penal''.
Exact jumatate de ora, cea luata ca avans, preventiv, o fost suficienta pentru a se citi termenul de valabilitate scris pe o bancnota de 50 oiroi. Prin negociere directa, dar cu ceva costuri suplimentare, graficul parea ca se respecta.

Paranteza: experienta, zice-se ca-i ceva ce-ti trebuie atunci cind n-o ai si atunci cind o ai, nu-ti mai trebuie.

Vignieta bulgareasca, aia ce-ti da dreptul sa strici amotizoarele pe soselele mamei lor(!), are volare mica sau ceva mai mare. Depinde de unde-o cumperi.
Experiena dobindita anu trecut, in drum spre Veliko, ne-a facut sa nu mai oprim la prima benzinarie, aia chiar de linga vama, unde vignieta era 15 euro pentru 7 zile, la urmatorul ''PECO'' fiind 10 euro.
Iote ca de data asta era sa fie gratis. Adica sa furam o amenda gratuita. La urmatoarele 4 benzinarii nu mai aveau abtibilduri d-astea.
Intr-un final glorios am gasit unu la nici 14 euroi, parca.

Si da-i bice, de era sa ratam iesirea spre Varna. Frina cu scirtiituri, Iob tvoiu mati, ceva clacsoane venite din spate si iata-ne pe drumul cel bun. Bun o poola, ar fi zis un clasic in viata. Uitasem sa alimentam. N-am facut-o in Romania ca cica la ''ei'' e mult mai eftina (sa nu-mi fut una? Cine ma pune sa ma uit la TV?). Ihi! Asa ar fi fost daca aveam schimbati euroi in leva. Am fi cistigat in jur de 10 BANI la litru. Enorm, nu? Dar noi am platit cu euroi. Cam 6,2 lei pe unitatea de eurodiesel.

Uite un kaufland, zice soacra-mea. Oprim acum sau la intoarcere?
Sa mi se stopcardiceasca inima, nu alta. Noroc ca s-o rupt cablul de frina si ca eram in rampa, altfel trebuia musai sa-i facem hatiru'. La intoarcere ar fi fost dugheana inchisa.

Pina la Varna, drumul o fost fara peripetii. Noroc ca s-au inventat exceptiile, altfel ce era sa mai botonez?
Unu cu ford inmatriculat in Ilfov, tot dadea cu faza lunga direct inspre curu nostru ce gonea cu 155. Depaseam un TIR. Bulgarii astia au doar doua benzi pe sens, deci variante de fereala ierea doar in sus, la Sfintu Duh sau in jos, la Amin! Nenea Vint o ales calcatu pedalei la podea. Numele tatalui, al fiului, dar mai ales al mamei pulalaului care ne-a cam sicanat ulterior, au fost amintite cu o frecventa mult mai mare decit cea a cutremurelor din Japonia. Pe 5 voci.

In Varna, an tzartz, drumu ce ne scotea spre Balchik era in reconstructie. Anu asta nu, dar lindicatoarele spuneau altceva, deci am facut, iarasi, un ocol printr-o tiganie/ghetou de ne dîrdîia si frica de teama.

Indicator de Balchik, 32 km. Hotelul in care urma sa ne gazam ar fi trebuit sa fie cam la 15 km de la iesirea din Varna. Noi am reusit sa facem 35. Nu ma intreba de ce.

Dupa lupte seculare, reusim sa parcam bibiua intr-un loc special, plin de verdeata. Cica intii cazarea, dupa aia avem dreptul la parcare, direct pe trotuar.

La receptie, balamuc!


Unii intrebau ce poola lor se intimpla, intr-o romana neaosa. Raspunsul venea in cea mai pura bulgareasca. Eu mi-am folosit superba engleza, cu acorduri de Cringasi, ei raspundeau in germana cu accent italiano vero. Pina la urma am inteles ca cechinu se face abia dupa ora 14.00. De fapt o fost dupa ora 16.00. Mai exact la 16.59.

Camera o fost OK, mai putin cea din dreapta-fata, chestie observata dupa debarcarea miilor de bagaje, imperios necesare pentru sejurul de 3 zile. Daca stau s-o gindesc la o bere rece, numa slipurile aveau in jur de 1mc, da' nu intru in detalii ca se supara unii, altele...

Simbata dimineata, dupa cina de la micul dejun, am plecat la kaufland, in Varna. De data asta am facut doar 15 km. 150 de euro. Eftin, ca la Altex. Gel de dus cu scris strainesc, numa bun de facut cadoaie, la doar echivalentrul UNUI LEU! Deci fro 15 bucati. De rest, maruntisuri. Cam DOI metri cubi.
Spre seara-mi sun gheorghii si georgetele.
Unchiul George-mi zice: ''Stiindu-te plecat, speram sa nu ma suni. Chiar nu aveam chef sa-ti dau io vestea. O murit sora lu' tac-tu. A de la Brasov.''
Brusc am simtit ca mi se ineaca corabiile in Kamenitza (Bulgarian: Каменица). Rece!

Duminica dimineata o fost zi de Balchik. 18km. Pe bord, 25. Sincer, cred ca eram capabili de mai mult. Noroc ca cele 3 masini din fata, cu numere de RO, facut-au cale'ntoarsa, dibuind evidenta intrare spre Castel.
Iti vind un pont. Vezi stinga/dreapta tarabele cu suveniruri chicioase? Opresti, parchezi la loc dubios, cu un euroi per ora si te duci in vale sa-i cumperi palarie din paie nevestei. Imediat o sa-ti apara in fatau intrarea (dupa vizitare, culmea, iesirea) in (din) Castel.


Dupa ce negociezi cu zgircenia soacrei, platesti intrarea, 10 leva per cap de intrus si auzi din spate: ''hm! (consternat) si aici ce avem de vazut?''
IOTE!


asta-s chiar io










Gradina Botanica m-a dezamagit o tzira. Cam micuta. Fermecator de simpla. Tulipe linga tulipe, lalele de toate soiurile si culorile, batute, franjurate.






Ucigatoatea ''limba soacrei'' merita o poza mai buna.


Luni dimineta plecat-am spre Bucuresti. Dar despre astea voi povesti in alt episod.

1 apr. 2011

Despre Gardul Liceului cu Program Sportiv Sebes si nu numai

Ma tot intrebam ieri: ce sport practica liceenii din Sebes de-s protejati cu asemenea ziduri?


Variante plauzibile:

- turnir clasic, păreții avind iz medieval,
- darts cu aruncare la peste 100 ml, zidurile fiind ridicate pentru protejarea TIR-urilor trecatoare spre Sibiu,
- karate kid,
- șah, elevația protejind copiii de ironia jmecherilor sebeșeni,
- saritura peste inaltimea zidurilor. doar cei mai buni au parte de tigarea trasa in parcul de vis-à-vis,
- sticlism, cognac-canoe, vinsurfing - o fi pepiniera viitoarei echipe nationale de fotbal crescuta atent de Mircea Sandu?
- lupte libere cu badigarzii (omniprezenti in sistemul scolar), zidurile fiind intruchiparea BGS-ului inca din cele mai vechi timpuri.

Intr-un final, am reusit sa fiu lamurit beton.
Sebesul are aroma veche, germanica. Sportul regional este IZBITÎNZID!
Asta o stiu pe pielea mea. Pielea capului.