31 dec. 2010

Ultima zi. din an.

La incheierea anului ar trebui sa fac niste afirmatii referitoare la comportamentul fata de anumite personagii din viata lu' iatcu.
Este posibil sa fie neconcludente ori necorespunzatoare. Asta ramine la intelegerea voastra. ''Alambicat'' am fost etichetat, asa ca ramine cum s-a stabilit.

Este posibil sa trec printr-o depresie suficient de periculoasa sau chiar paranoia. Sa fie schizofrenie?
Orice impuls exterior ma lasa fara reactiile ce in trecut faceau din mine un om exuberant, creativ, multumit chiar. Indiferent ca acel impuls era perceput ca benefic ori ba.
De fapt, nici macar nu mai disting binele din rau. Raul fiind eu?

Observ ca din ce in ce mai multe personaje din anturaj ''imi vor binele''. Oare de ce nu se intelege ca ''binele'' este proprietate privata? Este singura avutie personala ce nu mi se poate lua. Ce-i drept, este transmisibil, dar lasati-ma sa mor. Faceti ce stiti mai bine la parastase cu El. Scrie in testament cui si cit i se cuvine din singura mea avere.

E ultima zi din an si ar trebui sa scriu citeva cuvinte si celor ce declara ca ma iubesc. Asa ar fi elegant.
[... Dar ce-i eleganta? Un comportament ifofolit in principii bazate pe cutume neintelese de toata lumea? Nu stiu, astept sa vina si momentul in care voi fi elegant total.]

toate cuvintele frumoase, scrise, urlate soptit, mi-au senzibilizat scarita, nicovala, dar in special ciocanul. Asta-i de bine!?
Scarita m-a ajutat sa urc inspre ceea ce nu stiu unde-s.
Nicovala mi-e batatorita cu folos incert.
Ciocanul. Bate, bate si dejaba!

In loc de incheiere:
Va urez, ca toti SMS-istii, plicticosul LA MULTI ANI!

27 dec. 2010

Ce faci de Revelion?

De cite ori ti s-o pus intrebarea asta? Pe iatcu-l bintuie si pe buda, cind obligatiu suna telefonu:
- Craciun Fericit! Ce faci? Ce faci de Revelion? Eu merg la schi în Austria, Elveţia, Bulgaria, undeva la munte, am închiriat o cabană bengoasa.

De fapt întrebările aau un cu totul alt substrat. Nu este o chestionare prieteneasca, inocentă. Este o laudă. De fapt în spatele întrebării se află altfel de gînduri: ştiu ba bulă că nu mergi nicaierea, că o să stai în pat că bosorogii la TV Şi vroiam să te oftici. Ha! Ha! Ha! Eşti varză. Aud cum frustrarea-ţi rascoleste măruntaiele. Recunoaşte, nu te mai caca pe tine. Îs mai norocos că tine. Mai ţii minte cum făceai mistoc de noi? Tu Crăciun la Viena, noi la plapimioara? Na! Că a'ntors Domnu' roata! Na! Sic!

Da bre, m-ai atins acolo unde-s mai sensibil. Inghinal. Să ştii că n-o să pot dormi toată noaptea dintre ani din cauza ta. Chiar ofticat o să beau la 0.00 o cupă de şampanie veritabilă, pe la 2.30 al doilea pahar de Chianti Classico (de 7 ani), buni! pe la 4 şi ceva o să pun pe blog nişte poze cu miţa speriată de artificii.

În rest, la mulţi şi buni!

22 dec. 2010

Despre fotografi

O prechina, stiindu-ma pasionat, imi trimite textu' de mai jos, pregatindu-ma pentru eventualele situatiuni:

Familia Smith nu avea copii si s-a hotarat sa foloseasca un tata
surogat pentru a-si putea intemeia o familie.

Intr-o zi, cand "tatal" trebuia sa vina, dl. Smith o saruta pe sotia lui si spune:

- "Hai ca eu am plecat. Tipul cu pricina trebuie sa vina dintr-o clipa in alta."

Dupa o jumatate de ora un fotograf de copii suna la usa sperand sa vinda si el ceva.
- "Buna dimineata, doamna. Nu ma cunoasteti, dar am venit ca sa..."
- "Oh, nu e nevoie sa imi explicati. Va asteptam", il intrerupe d-na Smith.
- "Chiar asa?" intreaba fotograful. "Pai atunci este foarte bine! M-am specializat pe copii."
- "Ce bine. Dar va rog, intrati si luati loc. Cu ce incepem?" intreaba d-na Smith, rosind.
- "Lasati totul in seama mea. De obicei eu incerc doua in cada, una pe canapea si poate cateva pe pat. Uneori si pe jos in sufragerie e distractiv; ai mai mult spatiu."
- "In cada, pe jos in sufragerie? Acum nu ma mai mir ca n-am reusit sa fac nimic cu Harry."
- "Sa stiti doamna, ca nici unul dintre noi nu va poate garanta ca de fiecare data iese bine. Dar daca incercam pozitii diferite, sunt convins ca veti fi multumita de rezultate."
- "Sper sa terminam repede" suspina doamna Smith.
- "Doamna, in domeniul in care lucrez, e nevoie de timp. As vrea eu sa termin in cinci minute, dar n-ati fi multumita, sunt sigur de asta."
- "Mie imi spuneti?!" exclama d-na Smith.
Fotograful isi deschide servieta si scoate un portofoliu cu pozele cu copii facute de el.
- "Acesta a fost facut pe acoperisul unui autobuz din centrul Londrei."
- "Doamne fereste!!" exclama d-na Smith.
- "Si gemenii astia au iesit destul de bine daca ma gandesc cat de greu am lucrat cu mama lor."

Fotograful ii da d-nei Smith poza.
- "Si ziceti ca era greu cu ea?" intreaba d-na Smith.
- "Da, foarte greu. Pana la urma am dus-o in parc ca sa facem treaba cum trebuie. Oamenii se tot imbulzeau care mai de care ca sa vada cat mai bine. Si asta mai bine de doua sau trei ore. Mama tot tipa si se agita. Cu greu am reusit sa ma concentrez. Apoi s-a lasat intunericul si am inceput sa ma grabesc. Pana la urma, cand veveritele au inceput sa-mi roada echipamentul, l-am impachetat si gata."
D-na Smith face ochii mari.
- "Vreti sa spuneti ca v-au rontait, aaa......echipamentul?"
- "Exact. Ei bine, doamna, daca sunteti gata, eu imi instalez trepiedul ca sa putem trece la treaba."
- "Trepiedul??" d-na Smith e din ce in ce mai palida.
- "Oh, da, trebuie sa folosesc un trepied ca sa-mi sprijin obiectul muncii. E prea mare ca sa-l tin in brate in timp ce ma pregatesc sa trec la actiune. Doamna? Doamna?... Aoleu, a lesinat!"

Existentiale

1. Ce faceati cind nu faceati nimic?
2. De ce exista bere fara alcool, vin fara alcool, nu si tuica fara alcool?
3. Care este diferenta intre o bila si un disc de platina?
4. Bananele se spala?
5. Cu ce?
6. Istoria este facuta pentru istorici sau istorici-s facuti de istorie?
7. Pinguinul serveste masa?
8. Ce-a fost inaintea gainusii americane?
9. Crocodilii de Nil stiau asta?
10.Papadia este alternativa dezvoltarii durabile?
11.Chanel 5 este parfum sau apa de toaleta?
12.Argumentele sint necesare atunci cind esti mut de uimire?
13.BRRRR!
14.Sa ma hotarasc, sa nu ma... hotarasc?
15.Leru-i ler sau leru-i ler?

11 dec. 2010

Comentarii tematice

Cit de usor se poate transforma o chestiune colocviala intr-una mocirloasa? Depinde de protagonisti.
Eruptiile vulcanice trasforma repetabilele riuri de cuvinte istete, cursive, intr-un mizerabil amalgam.
Fragilitatea colosala a prietenescului cuvint tinde catre incoerenta atunci cind subiectul dezabaterilor este bazat pe norme inoculate muncitoreste, in mahala. Originea principiilor nu este clara, dar cu siguranta ne subjuga. Si asta doar pentru ca ne-am nascut standardizat, fiind certificati in fata partenerilor sociali.
Obedienta este usor confundata cu supunerea atunci cind reiteratele argumente puturoase sint directionate canceros catre buni moldoveni.
Manelistii, soferii de taxi, toti miticii ''ma uraste''. Exista si alte eshaustive personagii ce, prin naturalismul atent deliberat, vor sa-mi demonstreze ca-s originar. Logic ar fi fost sa le amintesc geneza. Nu pot, ca-s date'n ma-sa.

9 dec. 2010

Regia, Iatcu

Sa tot fie trecuti ani 18 de cind am vazut pentru prima oara Regia.
Din scenariu facea parte Ian Gillan (fara Deep Purple) care era pe cale de a concerta la Arenele Romane.
Pre vremea aia, figurantii iereau rarisimi. Totusi aveai nesansa sa te imprietenesti cu depeshisti (detestabilisimi) ori rapperisti (organic imbecili). Echipa noastra, de ruoacheri (aproape imberbi), era formata din entuziasm, nevoie de comunicare si un chef nestavilit de bere. Ce-i drept, uneori faceam concesii si primeam in cercul nostrum strimtorat doua, chiar trei chitare maghiare (de Reghin).
Filmarile se faceau in aer liber. Platoul utilizat fiind cheiul girlei. Astazi arata cam asa:



Scenografia era ceva mai putin pastelata. Kati-androneasca prepara profesionistele mortare viu colorate smircuite pe cladirile P-urilor abia peste 17 ani.



Observ ca traditionalele obiceiuri nu-s denaturate. Noi, avind drept model stramosii politehnisti, acum pensionari, impodobeam plastic pomii din jurul caminelor, indiferenta ca era sau nu Ajunul Craciunului.



Diferenta e ca pre vremea noastra nu existau rasinoase sub geamurile sparte.



Botanistii declara ca-I un miracol. Teoretic specia din poza n-avea cum sa se aclimatizeze in acel areal. Buey fraierilor, contributia noastra n-a fost prinsa in studiul de impact sau bilantlul de mediu. Ce sa mai zic de studiul de fezabilitate? Bai cacanarilor, buda mereu infundata si fara iluminare era la capatul culoarului, asa ca aportul cu nitrati este evident pina in zilele noastre.
In pauzele de productie, de altfel binemeritate, trebuia sa si mincam. Restaurantele, pitariile, paburile si shaormariile se numeu simpu: cantina. Asazisa mincare oferita era asa de nasoala incit preferam sa lingem un chil de Gambrinus, peste drum de Dimbovita, la Matoru (a se citi amatoru). Era premiantu zonal, fiind singuru’ ce ne primea la casting fara sa dam spaga. Intre timp nu stiu cum s-or brodit traba da cred ca o avut actori mai bine cotati ca noi si o luat Globu’ de Aur, pe care l-o vindut si si-o facut ditai hardughia:


Am totusi o multumire. Lumea “buna” iubea Regia pentru R2 – o celebra supermizerabila hiperdiscoteca. Era un fel de Titanic, numa bun de Oscar. Acu-I o epava.

8 dec. 2010

Completare la "Timisoara-orasul premierelor"

Precum se stie, fruncea tarii este prima-n toate. Prima fabrica de bere, primul canal navigabil din Romania, primul oras iluminat cu lampi, primul tramvai tras de cai, dar si PRIMUL ORAS UNDE COCA COLA SE VINDE LA POMPA. Nu m-am lamurit daca era de 98 sau Premium. La ce pret avea, sigur nu era ECO sau bio.

7 dec. 2010

scrisoare oficiala

Draga mosule,

in marinimia ta, stiind ca ai la dispozitie un car de generozitate, te rrrog sa nu-mi aduci ca si anul trecut, o parte din disponibilitati si anume Sufletu'.
Sa stii ca am fost baiat cuminte. N-am tras de coada decit 6 pisoi, am chinuit 4 catei si mi-am batut nevasta doar de doua ori pe saptamina. Iar de mincat m-am rezumat doar la mititei, fleica la gratar, saemale, cirnati, toate stropite din bersug cu nici doua sticle de vin pe seara.
Hai ca-mi stii potentialul, deci observi si singur ca m-am abtinut de la apa plata si suc de morcovi sau legume sotate.
Pot fi si mai convingator. La munca am fost cit se poate de cuminte. N-am vorbit cu nimenia. Nici macar cu sefu care ma tot intreba ce-am facut cu rapoartele solicitate la sedinte. MUT! Cum sa-i raspund? Ar fi fost urit sa-i spun ca vaca de la administrativ o uitat sa puna hirtie la veceu si ca s-o dus pe canal munca lui. Pai nu, mai ales ca-i cardiac si ca-i tata.
Pentru ca am dovedit ca-s destoinic, sefu m-a avansat in functia de manager la noul depozit de menta. Cica acolo frecusul este mare si era musai sa-mi gaseasca un post adaptat capacitatilor mele manageriale. Cu modestie iti spun ca frecatul mentei la depozit l-am transformat in arta.
Ca sa nu intru in atitea amanunte plictisitoare, o sa-mi dreg glasu su o dusaca din sticla asta. Faaaaa!!! Ti-am zis ca vreau Bordeauxul laa temperatura camerei! Ce vita! Ups! Parca aveam ceva de scris' nu? Asaaa. Pardon nu era programat sa rigii.
Despre ce vorbeam?
Aha! Sufletu. La vechii greci ierea asa de rece sufletu ca se transformau zeii in marmura. Cum fa n-ai tzatzighi de ala? Te-ai lins pe bot de tipse. Parerea mea.
Cum se sughite din tastatura? HIC! Asa simplu? Atunci SEND!

6 dec. 2010

Save Cioini

Nu stiu cum or fi altii dar io cind aud de spitale, doftori, asistente si seringi, imi dau pantalonasii jos si, cumintel, imi pun fundu la bataie in scop curativ. Ho bre! Nu la zona interbucicala faceam referire ci la muschiul dorsogluteal (ca sa scap de injuraturile lenesilor ce detesta gugăleala o sa traduc: deci bucă) si mai exact, cadranul superior si exterior al muschiului dupa ce pictezi o cruce pe el. Stiu ca n-ati inteles. Bun, atunci bagati la vena, asa cum va place. Intepatilor!
Daca am lamurito si pe asta, asa cum deja ma stiti, alambicat si plin de neintelesuri, o sa va destainui scopul acestei scriituri: demoralizarea pina la exterminare a bolii suferite de un vechi viitor prieten.
Pentru asta, mi-am propus ca actiuni:
- cautarea informatiilor necesare pentru terapia prin hohote,
- reinventarea roţii si a pastilelor de ris (excluse cele dupe lista interziselor - teoretic),
- solicitarea ajutorului dvs. pentru a-mi duce la indeplinire scopul.

In tabara la Navodari, un paznic-eunuc ne invata o poezie pentru alungarea ploii:
Fugi ploaie calatoare
Ca te-ajunge Soarele
Si-ti taie picioarele
Cu-n pai, cu-n mai
Cu tocila lui Mihai.

M-am gindit la un cover:
Fugi bola trecatoare
Ca te-ajung pastilele
Si-ti taie puterile
Cu-n drops numai
Sau cu doua ca nu-i bai.

1 dec. 2010

Contopistul Victoras

Plin de sirg, in fapt de seara,
A plecat sa taie un porc, la tara,
Optimistul Victoras,
Contopist pe la oras.

Pe obraji, pe nasu-i cirn, pe umeri,
Fulgii moi, topiti, n-apuci sa-i numeri,
Ca-i fierbinte Victoras,
Contopist pe la oras.

Caltabos, cirnati, sorici, lebar
Slaninuta, singerete si piftie'n tolba
Le viseaza Victoras,
Il stiti si voi, contopistul de oras.

Dau o tuica fiarta celei/celui care intuieste cum se termina aventura lui Victoras.