Dezarmant

"Si care-i problema? N-am inteles. Ce n-am voie sa vorbesc? Eteee comedie! Se trezeste toti ca-i dăştepţi"

Cu aceste vorbe mi s-o racit placuta impresie lasata de IC Iasi - Bucuresti, garnitura (bleah ce urit suna - inspirati CFR-istii astia) destul de cocheta, aer conditionat, WC-uri uimitor de curate, fotolii comode, barmani amabili, muzica oprita.
Pe la Ploiesti (Miţa mea avea mobilul inchis) un Domn bine, in etate trecuta bine de 75, are neinspiratul impuls de a intreba niste ghiolbani de încostumati (stiti voi, uniformele alea jegos de albastre, croite dintr-un material ieftin si neinspirat - nu-i asa botezatule?), probabil o echipa de "supracontrol", folosind cea mai academica voce:
- Va rog respecuos, aveti bunavointa de a-mi comunica cit preconizati ca se mai amina sosirea in Bucuresti? Stiti trebuie sa prind legatura la Thessaloniki si deja observ o intirziere de doua ore.

Mirlanul sef (am dedus asta aruncind o privire catre cei 6 căcănari ce-si pusesera abuziv cururile flescaite si nespalate pe doar 4 locuri) singurul de altfel cu cămeşa apretata si calcata, a strins din umerii gelatinosi, fara a scoate un sunet, afisind cea mai placida figura bovina.
Distinsul domn, platitor de bilet cl. I, uimit de interactivitatea dialogului - Platon ar fi crapat de ciuda avind in vedere performantele oratorice experimentate - le-a intors spatele si probabil se gindea la cei peste 100 lei aruncati pe bilet, acum trebuind sa-si ia medicamente, probabil si o consiliere psihologica.

Revin la primul paragraf: "Si care-i problema...."

Dupa ce distinsul domn si-a imbogatit cunostintele cu privire la perormantele comunicarii si-a luat talpile la spinare bintuit fiind parca, o inceput o tirada grohaitoare din dreapta-mi:

- Calamitatile astea naturale aqctioneaza in bunul mers al desfasurarii traficului feroviar
- Da ce sintem japoneji?
- De unde sa stim noi (n.m. ceferistii lu' peste imputit) cit o sa intirzie trenu'?

Singele ce mi se urcare spre chelie nu o mai permis delicatelor mele urechi sa perceapa mojiciile borite de cretinii locomotivari.
Co o voce uimitor de calma, m-am trezit a spune:
- Macar nu mai faceti mişto!

Raspunsul derbedeului sef m-o lasat candidat ideal pentru admiterea in teatrul lui Dan Puric:
- Ce vrei ba, nu sintem in timpul serviciului, de unde sa stim ce intirziere are trenul?
Altu:
- Si ce, nu mai avem voie sa vorbim? Am cistigat dreptu' asta la Revolutie!
Alta:
- Etetee la ei, in loc sa ne relaxam dupa o asa zi grea de munca vine unii si ne critica!

Deontologie?
Cuvint greu pronuntat, dară de scris in contractul individual de munca al CFR-istilor.

I-am ignorat pret de doua ore, intre Ploiesti si Bucuresti - distanta ce trebuia parcursa in max. 45 min.

La sosirea in Bucuresti, am avut proasta inspiratie sa le spun:
- Lucrez in domeniul protectie mediului iar in afara timpului / programului de lucru nu arunc hirtii pe jos!

Cred ca mi-am racit gura de pomana.