16 mai 2012

After party. Partea a IIIa. La Magica, actul I


A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi fost, nu s-ar mai birfi.
A fost odata unu care se credea mare dansator. Nici o petrecere nu trecea fara a se da’n ring cu pas de dans schiop, crezindu-se Angus Young, Fred Astaire,  Michael Flatley si ala rau de la romanii au talent, ala  care-l joaca pe Mihai Petre.
Soarta a facut, inca nu exista o explicatie logica pentru asta, sa prinda etatea celor 20 de ani de la terminarea liceului, ocazie cu care si-o carat slanina abdominala catre oraselul natal, in speță, restaurantul Magica. Revederea colegilor dintr-a XIIa o fost doar un pretext abscons. De fapt, ‘mnealui dorea sa fie vazut in plin demers coregrafic.
Daca va trece fro ideie ca-I vorba de dans nuptial, n-ati fi prea departe, dar va inselati amarnic. Mnealui danseaza pentru incalzirea sufletului, nu pentru perpetuarea speciei. Sau invers.
Printre pasi de dans șontîc, ce observă personajul nostru din poveste prin obiectivul foto? A! Uitasem sa va spun ca-i și mare (cel putin asa se crede) fotograf. Deci ce observă? Niște chestii asemănătoare cu ființele umane ce-i fuseră colegi de liceu, dar mai rubensiene.  Unele accesorizate cu riduri, altele cu zbîrcituri – funcție de statutul social.
Ar fi putut sa-i ia la puricat pe toti, sa le scoata in relief defectele sau calitatile, dar se abtine. Prefera sa pastreze macar o  ultima picatura de umanism.  Insă asta doar pînă mîine. Și-a uitat proteza de soacra acră în portbagaj și-i este lene sa coboare din camera hotelului. 

2 comentarii:

  1. Dansat ai kazaciok ca la nuntea mea pana ti-au parait pantalonii? :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dansat-am pînă ce mi-am rupt șalele

      Ștergere