Racitura a-la-Oroftiana - partea I

Plecind din Bucuresti, tocindu-ti pneurile pe E85, te poti bucura de popasuri turistice unde, in sfirsit, poti comanda vestita tochitura moldoveneasca. Surpriza maxima! E la fel de proasta ca in Lipova, Cluj sau Pitesti. Inca o data iti propui sa nu mai poftesti la asemenea minunatie ce ti-o ramas in minte si pe papile doar o singura data in viata: la mama lu' iatcu

[iti aduni dezamagiri ca savoarea sa fie maxima - vorba unei iubite verisoare]

Dupe ce o stingi repede cu o bere, ca sa mearga pisarea si rigiitura aferenta, te urci in masina, deschizi geamul repejor ca tocmai ti-o venit octava potrivita basinii, falsata doar cu un diez mai devreme in crisma pe linga care tocmai ti-ai desertat galbinarea, omori musca cautatoare de firesti mizerii si o dai la pedala ca-i drumu lung.
Daca-ti simti picioarele amortite, salele dureroare, curul cu furnicaturi, nevasta (sau dupa caz, sotia, soacra, cuscra, consoarta, sor-sa, pretina, iubiba, nasa, cumatra) iritata la maximum, inseamna ca ai ajuns la Suceava.
Musai e sa te opresti la cetate sau statuia lu' fane (pentru coaiele calului, evident), dar nu mult ca ploua.
Din Suceava pina la Dorohoi sa tot fie cam 50 de km?
Ai grija, e o minastire in drum. Gorovei parca. Tine-le pe bisericoase in friu. Distrage-le atenta mistica cu nervi si mnezei inerenti traficilui rutier absurd de liber.

In "sufrajeria lu' iatcu" poti degusta o tuica de cirese amare, facuta la cazan de inox (mindria tachii), fudulii de porc (pentru pudice: coaie de fost vier) asortate cu opintici marinati - cum doar mamuca mea stie sa le prepare.

De asta data facem un by-pass ca trebe sa agiungem la Oroftiana. Tema e racitura a-la-Oroftiana, nu?

Din Dorohoi sa tot fie 32 de km asfaltati si 3 de macadam.

Odata ajunsi, nu trebuie decit sa o pupi pe bunicuta girbovita de ani (tine mult la chestia asta - in timp o sa-ti si placa daca nu esti prea pretentios), sa-ti descarci nervii pe mitici ca n-au un asa aer curat si sa te duci la veceu, deh drumu o fost lung si solicitant la popou. Acolo poti avea o mica surpriza. Neplacuta. Pute.
Pe acolo n-o ajuns nici elicopteru d'apai canalizarea si fosa septica.

Bunicuta draguta, stiind ca o sa vii pe la ea de cu 6 luni inainte, si-o facut o strategie tipic zonala.
Dupa ce s-o sfatuit, framintat si frasuit la toate vecinile inclusiv cele din satele vecine - ca sa nu se faca de ris - si-o propus sa faca ca de obicei.
Sa te astepte cu ce-i mai bun prin casa. Placintele calde, tuica d'aia buna, maliguta cu brinza si smintina, TOCHITURA, vin rosu, bors de gaina adevarata, cozonac, mincarica de bureti cu smintina, ardei copti, pepeni murati (in zona castravetii is numiti pepeni iar pepenii harbuji), sarmale, sunca afumata, imbratisari si cuvinte desprinse din biblie. Uneori si cu o para coapta, daca s-o facut in an.
Toate astea ca aperitiv.

Bucuroasa ca te-o vazut, cam dupa nici 30 de minute de pupaturi si "serviti-va ca e destula mincare", bunicuta, draga de ea, se duce la culcare pentru c'o ostenit de la atitea emotii si pregateli.

Acum e momentul, cit doarme baba, sa prinzi cocosul al mai falnic, porumbacu.
Dupa ce-l ridici in brate, te sperii oarecum de sunetele stridente si penele infoiate, mai ceri un pahar de tuica fumeii di dupe gard si dai drumu galinaceiei ca te-o ciupit pina la os, acompaniat de risetele asistentei, care, de obicei, nu-i sub 20 de suflete.

Pe moment gindesti ca racitura s-o dus pe pula.
Imediat trebuie sa fii apostrofat de bisericosii(oasele) familiei, corectindu-te cu "apa simbetei, vulgarule, nu pe sfinta pula", aducindu-ti din frigider inca un Ursus, de parca ti-or citit gindurile.