26 iul. 2009

Dragostea de pre la noi

Trei ani, doua zile, un minut si 0,0001 milisecunde. Doar atit, dar trecute fix.

Vecinul Ilie, de peste drum, isi potrivea năcazu dupa fraza de mai sus pentru sărbătorirea sfirsitul perioadei de dragoste si începutul primei dintr-un sir de zile cu mardeală.
Saraca Getuţa, nevasta-sa, era foarte ospitalieră. Primea oricînd, oricît şi orice: pumni, palme, şuturi in cur, bîte pe spinare, injuraturi porcoase, scatoalce pe ceafă, bastoane la bulane, grijanii si nu in ultimul rind, ingrijiri medicale.

Tanti Getuţa se simţea îndatorată şi fără de tăgadă faţă de puternica expresivitate pugilistică a barbatului. De fiecare data după ce obţinea biletul de iesire din spital, o zbughea direct la farmacie (veterinară desigur), pentru a cumpara grîuşor, deliciul şobolanilor, ingredient ideal pentru prepararea traditionalelor sarmale. Asa mult îi placeau lu' Iliuţă, murea după ele, nu alta.

Cind oboseau că deh, aveu timp berechet, doar is românaşi de-ai nostri (vorba aia cade omu din copac şi se hodină o ţîră), printre înjurături strecurau cuvinte tandre pline de amintiri si dragoste:
- Auzi fă, stuchi-te-ar cobrele, mai ţîi minte cum te luam cu japca de la bal şi te trinteam în capiţă de speriai şi sectoristu cu orgasmurili tale bocite?
- Ţîu, ţîu, cum să nu ţîu. Da tu mai ţîi minte că dupî tri zîle te scarpinai la mătărîngă mai ceva ca Baloo Bear? Ce-am mai ris cu capra aia de Fănica... De la ea luasem sculament ca se futuse cu tata.

Pe Ilie al nostru cîteodată il mai şi chinuiau talentele artistico-muzicale, scoţîndu-şi cavalul din brăcinari il ducea furios şi cu o viteză considerabilă către gura Getuţei, altfel neştiind a-l utiliza.
Nevastă-sa, un picuţ mai culta că dară citise atîtea reţete de la doftori, urla de muma focului:
- De ce dai cu instrumentu asta? Vrei sa ajungem de rîsu satului la ştirile de la ora 17, pe TVR Cultural? Ia mai de grabă păleşte-mă cu o coadă de sapă ceva, măcar să simt şi io ceva!

Un comentariu:

  1. Recitind textul, observ ca seamana cu un Leana si Costel.
    Orice asemanare luati-o ca fiind involuntara, echivoca si nerepetabila.

    RăspundețiȘtergere