14 apr. 2009

Copilării

Oare ce fel de copilarie ai avut dragă Falcuţă?
Cred ca fuoaarte plictisitoare !!!
Auzi tu fată cică "ţară, ţară....vrem ostaşi" . Sa ne ce?

Da de hotii si vardistii n-ai auzit? Ca-l alergam pe hoţul de Romică pina-si scuipa plaminii de efort dupa care-i frecam un pumn in mecla (ca Comisaru Moldovan in rol de Sergiu Nicolaescu, in regia de Sergiu Nicolaescu, etc. asigurat de acelasi Sergiu Nicolaescu) de-i sarea borşul, cu urmari la fel de pasnice: parintii pocnitului veneau la usa parintilor mei, tata risca sa ramina cu pantalonii in vine deoarece, invariabil, isi scotea cureaua si lovea cu sete perna pusa preventiv peste cur, sub pantalonasii mei rupti in genunchi.

Ce alte jocuri noncombat mai erau?
A! Gata, mi-am amintit. Mai ştii tuburile bermann? Alea de le smulgeam din peretii proaspat construiti, spre disperarea paşnicului paznic de santier care de obicei si-o lua de la seful de santier, spre bucuria noastra. Daca ne prindea era bai si vai de urechile noastre.
Asa, am lamurit provenienta tuburilor. Ce faceam cu ele? Pai uneori ii plesmeam pe cei mai mici pe spinare, dar de cele mai multe ori foloseau la scuipatul cornetelor de hirtie cu ac in virf, direct in funduletele rozalii acoperite de fustite viu colorate. Mama mama ce mai tipau.

De praştie ai auzit?
Pe vremea mea existau doua variante. Una pentru aruncat scoabe si una pentru proiectat pietre sau bile de rulment.
Cea cu socoabe (ace cu gămălie indoite) era construita dintr-o sirma de cupru si elastic galben de la chiloti.
Cea de pietre era indelung mestesugita. In primul rind trebuia sa gineşti copacul in care se gasea crăcana. Stii tu, lemnul ala in forma de Y. De obicei se gasea doar in copacul ala din curtea cu cel mai fioros cîine. Dupa ce otraveam potaia, taiam sirma ghimpata montata cu truda peste gard, intram pe poarta, taiam copacul, rupeam doar craca ce ne interesa, spargeam un geam, doua si o zbugheam pe poarta ca era posibil sa vina stapinii cocioabei.
Pasul doi era la fel de important. Intram la Ferometal, ciordeam un cutit de ala de taiat porci - era necesar pentru cioplirea lemnului.
Pasul trei ne facea pielea de gaina de fiecare data. Obtinerea cauciucului elastic. Era destul de periculos, dar merita din plin. Il trimiteam pe cel mai mic dintre noi sa ia de acasa o sticla de tuica si goneam catre unitatea militara. Dupa ce imbatam santinela, o rugam să ne arate masca de gaze care, trecuta din mina’n mina, disparea subit. Cauciucul de la acea masca era cea mai buna varianta de pe piata.
Prastia servea la spart capăţînile rivalilor sau geamurile de la apartamentele aflate la etajele superioare.

Doamne ce frumos ne mai jucam.

NOTA: Toate personajele de mai sus sint ipotetice, la fel si intimplarile - chiar daca au un mare simbure de adevar.

7 comentarii:

  1. Anonim14/4/09

    ...Iar cand prastia ti-o furniza (confectiona) propriul tata, distractia era si mai si!
    ...Si noi doi (eu si tu, dragul meu drag) nu eram in acelasi oras.
    (o fi fost ADN-ul de vina?)

    RăspundețiȘtergere
  2. Vaaaiiii!!! Tu esti ala de care fugeam in copilarie! Am urat mereu cornetele (mai ales alea care aveau ace de gamalie in varf!) si prastiile cu chestii d-alea facute din sarma. Cate vanatai am avut de la ele...
    In schimb imi placeau bataile cu apa. La bunicii din partea mamei aveam parte de o sarbatoare neintrerupta in fiecare vara cand mergeam acolo. Se adunau copiii din sat la noi in curte si incepeam sa ne stropim cu apa. Galeti, ligheane, pistoale cu apa, fiecare cu ce avea. Ce vremuri ...

    RăspundețiȘtergere
  3. @draga mea draga "anonima"
    cred ca al tau tata m-o invatat cum se face prastia din crăcane.

    RăspundețiȘtergere
  4. @lilisor
    Jaba fugeai inca din copilarie ca tot n-ai scapat de mine. Orice-ai face, blogul tot ti-l citesc, deci stau aproape de tine (apropo, urasc sloganul Antenei 1).

    Cit despre stropitul cu lichide, suna ca un fel de juvenil concurs de tricouri ude, deci imi place ideea.

    RăspundețiȘtergere
  5. ...am avut o copilarie nefericita:(
    Eram( aproape) tot timpul obligata sa tin eu la Scunsa, asta dupa ce numaram O pompica mititica pingpong pica sau Cracracradrept in gura ta. In rest, ma ascundeam bine. Eram la fel de nefericita cand ma luam bete d-alea din suportul de la baie si ma jucam cu frate-miu si ai lui prieteni retardati sau la scoala cu pixuri cu hartie mestecata si remestecata. La Sailor Moon sufeream mult, ca nu eram niciodata Sailor Venus( era luata!), Castel nu prea castigam, ca sunt neindemanatica de fel, la Prinsa nu ma prindea nimeni. Cel mai tare era cand jucam scunsa ca atunci cand plecam eu acasa, se spargea gasca si imi parea atat de bine ca nu se distreaza fara mine...muhahah..am avut o copilarie perfecta!:) Buei...dar voi cu ace va jucati cu cornetele alea? Animalelor care sunteti!

    RăspundețiȘtergere
  6. Cum cu ce ace?
    Ruginite, muiate'n puroi de crocodil alterat in soarele de prinz si tocite, ca sa doara mai tare la intrare.

    O singura data am facut cornete cu ac in virf, m-o prins tata-miu si nu mi-o mai trebuit toata viata. Mu m-a batut, dar s-a uitat la mine de-am inghetat.

    Cam asa ma batea ta tatunu-miu. Ori dadea stinga/dreapta dezamagit din cap, zicind in barba: "m-am lamurit si cu tine", ori se uita asa de luuuung, cu ochii lui albastri ca cerul, dupa care-mi intorcea tacut spatele.

    RăspundețiȘtergere
  7. Bre Iatcule, eram copile inocente. Nu te gandi la porcarioare cu tricouri ude :D

    RăspundețiȘtergere