PROVOCARE: CONCURS DE ÎNJURĂTURI

Habar n-avem a injura!
Plecînd de la proverbul „daca nu ai batrini, cumpara-ti”, citit pe un zid, pe strada Eforie, mi-am amintit de o minunata povestire a unui admirabil om, coleg de serviciu, un lord - asa cum va doresc si voua sa aveti in birou.

Primavara anului 2008. Se agale plimba pe Kiseleff bucurindu-se de aroma teilor proaspat infloriti, de caldura naturala (prima din acel an) si de linistea sufleteasca a unui om implinit.
Zimbea. Dintre cei aflati pe sosea doar el stia de ce. Eu am aflat a doua zi. Un telefon mult asteptat l-a anuntat ca e bunic. Baiat, nota 10, de .... kg.

Un narav din copilarie, pentru care lua destule scatoalce peste ceafa, ii revine in minte, drept pentru care incepe cu bucurie a-și tîrşîi picioarele. Si-o intrerupt brusc inocentul joc deoarece la nici zece metri in fata lui, un domn bine trecut de ani 80, imbracat intr-un pardesiu impecabil, cu palaria asortata pantofilor gen Oxford, simtind prezenta barbosului (cu bocancii lui cu tot!), si-a ridicat amenintatot bastonul catre cer, in ritm de tambur major.
Pastrind „distanta de siguranta”, si-au continuat plimbarea, fiecare insotit de gindurile, durerile sau bucuriile specifice virstei.
In dreptul Muzeului Taranului Roman, un grup de tineri galagiosi si grabiti incerca sa depaseasca ghidusul batrin ce cu pălăria lui fetru obtura trotuarul plin de masini parcate ilegal.
Unul mai indraznet, liderul grupului se pare, guiţă:
- Hai tataie, hai tataie, grabeste-ti pasii, simplifica peisajul, noi avem treaba, nu ca matale!
Fara pic de iritare in glas, batrinul se intoarce catre maimuta si ii zice:
- Dragule, nu-mi amintesc sa ma fi culcat cu bunica dumneavoastra.