Cum or fi altii, nu stiu.
De cind ma jucam instinctual cu puta in nisip, asa cum fac toti copchii, visam ziua cu ochii deschisi, bintuit fiind noaptea de aceleasi chestii, necontrolabile de data asta.
Ziua, cu urechea de SRI-st prezumtiv, in timp ce ma faceam ca nu ascult, aflam ca la vara o sa mergem la Dorina, la Tarcau. In aceeasi noapte, plin de transpiratie si cu febra pe la 40, eram intr-o gara pustie, uitat de parinti pe peron, haituit de singuratate.
Miine voi fi intr-oun avion, spre o destinatie aducatoare de euroi.
Asnoapte, pe la 3 si ceva, eram cu geanta pe umar, brrrrrrrrr cit de real parea, la check-in, pe Otopeni. O tanti blonda, trecuta bine de ani 60, imi zicea ca am venit prea devreme. Conformist cum ma stiu, o tai glont catre o bere. Drumul catre Ea, berea, o durat cam citeva ore, timp in care doar mi-am carat geanta si cam atit.
Nici n-apuc sa iau prima gura din pretiosul lichid auriu ca se si aude in megafoane:
"Deoarece singurul pasager ce si-a luat bilet pentru cursa [...], nu a avut amabilitatea de a ocupa locul rezevat la geam, si a bea cafeauainclusa in pret, pierde privilegiul de a ciupi de cur stewardesa prin simpla anulare a zborului."
Nici un arc vechi dintr-o saltea "relaxa" n-ar fi sarit din pat asa cum am facut-o eu.
Cum sa nu tragi o pisare in cinstea lui, da a lui, visului.
Si asta nu e tot. hai sa va povestesc toata tarasenia.
Dupa ce-am scuturat-o ineficient, barbatii stiu de ce, m-am bagat iarasi in pat.
Dintr-o data eram in vagonul de dormit, in drum spre [...]. Prin dreptul Bacaului cobor din mers pentru a conduce colega de birou, cu tot cu bagaje, spre muntele de om (tac-su), director de Sucursala la o firma de facut baraje.
Spre uimirea tuturor, nu si a mea ca tocmai ma trezisem, trenul si-a continuat drumul cu bagajele mele urcate pe raftul de sus.
vise, dragule, vise...
RăspundețiȘtergereClaudia