2 nov. 2009

Amintiri deplasate

Albatrosu'mi mingiia urechile, ciripind acorduri inconfundabile. Dupa primele note, singurul ochi disponibil freca perna, inlaturind discret puchii uscati.
M-am uitat in jur fara sa vad nimic. Niste cearsafuri ma inveleau, iar o pilota imi ingreuna picioarele.
Tricou' verde se incapatina, ajutat de transpiratie, sa nu se desprinda de pieptu-mi proaspat neras. Mirosul acru de sub bratul sting ma infiora nitel, dar fara rezultate spectaculoase. Doar ce-am rigiit uscat.
Dupa ce-am privit pentru a 6-a oara tavanul proaspat crapat, am inteles unde eram.
In delegatie!
Merita lamurite anumite chestiuni.
Delegatia, prin definitie, presupune insarcinarea cuiva pentru a se prezenta in numele altcuiva. (Ce-or spune psihologii de chestia asta?)

Asadar, alarma telefonului urla discret, perna imi arunca cu nisip in ochi, greutatea pilotei imi schimba centrul de greutate inspre glezne, iar patul imi era total necunoscut.

Trebuia sa-mi amintesc doar cine eram. Din fericire, pe noptiera era o hirtie pe care-mi scrisesem de cu seara numele. Riesling von Iatcu, Baronul Totoror mahmurilor, Conte de Burgund Mare.

Nu-mi mai raminea decit sa-mi aduc aminte cum arat. Slava Domnului! O oglinda! Parul suficient de lung se facu maciuca, copiind chestia aia din prohab ce se incapatina de cu seara sa ramina erecta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu