29 ian. 2010

Povestea căzăturilor

- Si cum ma cam grabea geru' catre serviciu, simt ca piciorul sting o ia pe o traiectorie neimpusa de cerebel. Incerc sa compensez traiectoria cu piciorul drept care, neascultatorul, ignora nevoile centrului de greutate, singurul care mai tinea cu mine. Drept urmare, acu ma doare-n cur.

- [...]exact ca o mamaliga fleshcaita, am cazut cu toate cele 60+ kilograme ale mele, pe gheata la Universitate. Deh! alta gheata nu puteai gasi si tu? Tocmai de aia cultivata, intelectuala? PTIU!

- Mi-am luat schiuri noi. Acu am si un ghips frumos care-mi acoperă alb cărniţa tumefiată, tibia si peroneul.

- Alergam pe Magheru, avind intilnire cu fiinta ce urma sa-mi devina nevasta peste 5 ani. Zapada se topise, facind loc unui ger lipitor de nari. In fata hotelului Lido, baietii bine intentionati (valetii aia cu frac, joben si moace dubioase) se distrau copis. Spalasera marmura din fata portalului de acces in maghernita, formindu-se o pojghita fina de gheata, patinuar veritabil. Pe talpi nu aveam prinse patine, dar am patinat artistic. Simtind ca n-am sansa de redresare, am hotarit ad-hoc sa dau cu fundu de pamint si sa fac o secerare (ashi barai) ca la carte(-do) unor cucoane imblanite care tocmai ieseau din cladire. Indragostite de Iatcu ori Newton, doua dintre ele, pentru a nu-si uda şinşilele, s-au cocotat peste mine strigind cit le tinea gura "gramada cere virf".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu