11 iul. 2010

iatcu la Veliko Tarnovo

Veliko Tarnovo arata ca o capitala balcanica din trecute secole.
''Ca si Tirgovistea noastra'' imi urla'n ureche o dimbovitzanca, facuta pionier la Turnul Chindiei, prestigios monument, de renume mai mult decit mondial.

Diferenta intre Tirgovistea noastra si a lor e cam asta: bulgarii produc in zona un traminer excelent, pre cind ai nostri au generat fiinte umane faine. Una dintre ele mi-e nevasta. (vezi draga mea ca pot scrie si fromos despre tine?).

Da nu despre tirgovesteni vroiam sa scriu icisha.

Veliko, pentru impresie hartistica, s-o gatit special pentru mine. Inca de acum 7000 ani si-o tras o sama se cioburi prin paminturi, ceva mai tirziu o cetate si niste case cu o arhitectura adinc studiata, numa buna pentru impresionarea sotiilor. In ''centrul vechi'' toate erau dotate cu magazin la parter. Noroc c-aveau doar o singura pereche de pantaloni Guess (120 Lv. - 300 lei la casa de schimb) cadoul pre care si l-o luat nevasta-mea de ziua mea, ce sta pe vine saptamina viitoare. n.b. Draga mea, ai observat ca n-am scris nik de pantofi?

La nici 13 km de Veliko se afla un satuc, Arbanassi pre nume, mindru posesor de fosta resedinta prezidentiala a lu' Ceausescu lor, Jivkov.
Arhitectura-i similara cu cea din oraselul invecinat, numa' ca la parterul cladirilor predominau artizanatele, spre dezamagirea fumeilor din grup, neiubitoare de vintage-uri bulgaresti.

Dupe lupte seculare, care-ai scos bre sintagma asta(?), soriceii bulgaresti ne-au ros suficient de mult peretii burdihanelor, recomandindu-ne in locul potentialei gastrite, o mincatorie cu specific traditional.
Perla pe nume locanta.
Platourile fierbinti, incarcate cu mix grill, multe legume gratinate (doar eram in Bulgaria), stropite cu ceva beri, ne-au potolit foamea, facindu-ne sa rigiim suficient de grotesc. Noroc ca ca eram putini in restaurant. Din aceleasi motive am avut si o mica nemultumire. N-o mai putut sa vada si altii reactia chelneritei la vizualizarea shpagii de 12 Lv.

Promit ca VineBaiatu si cu poze.

Nu va pot scrie cum o fost drumul de intoarcere spre Bucuresti deoarece dorm.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu