1 nov. 2007

ai deep(bip)LA vineţie

Ş-am fost la concert.
Ian Gillan e viu chiar si fără evazaţi, parol.

Mai putin "cur pictat cu sapca alba si mustata de căcat aromată" care-mi obtura cheful de a fi ruoacăr *

*pentru simandicoşi (raţ'ai a dreak): băiat dăştept, cu chef (de bere, viaţă, curve si proteste)

da nene, mi-a facut observatii că mă dănţuiam (destrabăleam [... hehehe ce cuvînt am inventat] în succinta-i îngustime, ca să zic aşe) şi că eram fericit că le savuram ţipuiturile lu': Gillan, coardele (cam 6, minim) a lu' Steve Morse (s)au duba lu' Ian Paice, ce sa mai zic de tătucu' Don Airey (claviaturi), Roger Glover (bas)?

Chiar si fără acel tată ce-şi frumos cultiva plodul de fro' 13-14 ani, speriat de valorile autentificabile, sau cu toanta ce-mi dădea umeri şi craci numa' ca a nu mă bălăngăn înspre dizgraţiosu-i trup, tot m-aşi fi simţit mai bine ca la mă-sa.

Buni tătucu, chiar frumoşi.

Tragedie!!! (că poate m-o citi şi Conu' Florin) n-or cîntat Soldier Of Fortune!

Coada la bere mi-a furat din timp cit eliminarea omoloagei la toi-toi. Deci, placut de puţin.


Maestrului: *[.......]. Da, punct. Un zîmbet cald şi-i d'azuns!

* Textul o fost cenzurat astazi, 06.04.2008, la cererea (santajata cu bere multa) exgzpresa a 'mnealui ce se simte cu-ca-ciula-pe-musca. Deh, erau amintite prea multe puli si pizde nevinovate si vinovate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu