O fost necesar tot devotamentul si staruinta
organizatorilor primei intilniri, din 12 mai, pentru a ma convinge sa particip
si la cea din 17 (+ cea bonus din 18) august.
Folosindu-se de scheme tactice atent studiate, driblinguri lingvistice maiastre, deci limbaj persuasiv, mi-au soptit:
Folosindu-se de scheme tactice atent studiate, driblinguri lingvistice maiastre, deci limbaj persuasiv, mi-au soptit:
- - Vii?
DA-ul mi-o sarit din gura cam ca pasta din pix. Spontan si
involuntar, desi ar fi trebuit sa evaluez in prealabil riscurile participarii
la o astfel de petrecere. N-am luat in calcul cota de piata a pepenilor de
Dabuleni la sfirsitul sezonului de vinatoare mistreti sau numarul de paduchi lati dintr-un iglu
parasit, dar o meritat sa bat drumul pina-n Dorohoi mai ales ca-si anuntasera venirea
o multime de colegi cu joburi prin alte colturi ale lumii, colegi cu absente
motivate in primavara prin scutiri de concediu sau lipsa zborurilor de linie
via DoroHanoy. Bebe stie mai bine cum sta treaba. Dintre cei cu accento
d-italiano vero veni doar Cristianu (si Mihaela, desigur) – reprezentant de
seama a macaromarilor cu gura foarte mare. De altfel, singurul strainez (in
afara de Bebe) care-o dat curs invitatiei confirmate.
Daca la prima intilnire o trebuit s-o pun pe saracuta de
mama sa calce 4 cămeși, 3 craci de pantaloni din stofa si vreo 5 din vinilin, 6
cravate si 9 șosete, pentru aceasta petrecere si-o luat fieru de calcat, l-o pus
intr-un loc numai de Ea stiut si-o plecat la ma-sa, la tara.
Orice petrecere iti place, daca vrei. Orice persoana, fost
coleg(a) iti place, daca vrei. Sint convins de inutilitatea subiectivismului
atunci cind privirile ALEA, usor umede, rasar pe moaca celor ce se imbratiseaza
dupa o lunga perioada de absenta.
La revederea
trecuta speram sa ne simtim la fel de bine ca atunci cind cu usurinta rideam
doar privindu-ne aratatorul. Obiectiv realizat! Managementul organizational ar trebui sa fie mindru, drept pentru care, il
mandatam sa incropesca si pe viitor astfel de proiecte.
Cam lunga introducerea, nu? De fapt, imi propusesem sa
povestesc cam ce s-o intimplat prin foisorul domnului doctor sau curtea
domnului profesor. Grea misiune, mai ales ca exista critici rasati ce abia asteapta
sa-mi puna bifa pe „bleah” in subsolul textului.
Pentru a evita presiunile exercitate de cei care au pe
buze intrebarea "da cartea asta are si poze?", o sa arunc mai jos
niste instantanee luate pe neuitate dintr-un folder. Selectia este pur
aleatorie, orice asemanare cu persoanele serioase din viata de zi cu zi este
pur intimplatoare iar subiectii se autoexclud din eventualele cancanuri rautacioase referitoare la mahmureala de a doua zi.
Sper c-am facut pofta celor ce involuntar au lipsit, dar mai ales celor care intentionat au chiulit.
V-am pupat pe joben si pe curind.
Stiu ca titlul n-are legatura cu textul, dar n-am gasit alta rima.
RăspundețiȘtergereBobocii, da!
RăspundețiȘtergereBobocii, da!
RăspundețiȘtergere:))) s-o bilbiit netu', stiu...
ȘtergereIulica, tu esti? :))
RăspundețiȘtergerezalinuta, io-s, dar mătăluță cine esteți?
Ștergere...sau poate utilizatoru‘ ;)
RăspundețiȘtergeresau :))
Ștergere...sau poate utilizatoru‘ ;)
RăspundețiȘtergereSAU, s-au, Sau, sAU! sAu, SUA.
Ștergerede ce oare cand te vad in poznele acestea, am in fata ochilor doar imaginea ta dansand eterna lambada cu o vesnica doamna respectabila iesita la pensie?
RăspundețiȘtergereChiar asa! De ce oare?
Ștergerede vechi ce esti!
Ștergere