Si uite-asa’mi vine sa iau bocceáua, sa dau cu ea de pamint
sau in locuri domestice, eventual neexplorate pina mai ieri.
Dar cum s-o fac?
Cu ce s-o umplu?
Sa iau tot, s-o las uitarii, sa-mi trag mucii, sa sterg lacrimi?
Sa iau, sa dau, sa’mping, sa trag, sa duc, s’astept.
Mai are rost?
DE CE?
De dragul Ei mi-e dor.
De Noi mi-e dor.
Si uite-asa’mi vine sa iau bocceáua, s-o plimb pe umar
sau in locuri dragi: de Iasi mi-e dor si drag,
prin Dorohoi n-am fost de mult.
Sa-mi umplu sufletul de drag, sa-l las in pace.
Sa dau tot, sa-l las voua prada, sa urc, s’adorm.