Regia, Iatcu

Sa tot fie trecuti ani 18 de cind am vazut pentru prima oara Regia.
Din scenariu facea parte Ian Gillan (fara Deep Purple) care era pe cale de a concerta la Arenele Romane.
Pre vremea aia, figurantii iereau rarisimi. Totusi aveai nesansa sa te imprietenesti cu depeshisti (detestabilisimi) ori rapperisti (organic imbecili). Echipa noastra, de ruoacheri (aproape imberbi), era formata din entuziasm, nevoie de comunicare si un chef nestavilit de bere. Ce-i drept, uneori faceam concesii si primeam in cercul nostrum strimtorat doua, chiar trei chitare maghiare (de Reghin).
Filmarile se faceau in aer liber. Platoul utilizat fiind cheiul girlei. Astazi arata cam asa:



Scenografia era ceva mai putin pastelata. Kati-androneasca prepara profesionistele mortare viu colorate smircuite pe cladirile P-urilor abia peste 17 ani.



Observ ca traditionalele obiceiuri nu-s denaturate. Noi, avind drept model stramosii politehnisti, acum pensionari, impodobeam plastic pomii din jurul caminelor, indiferenta ca era sau nu Ajunul Craciunului.



Diferenta e ca pre vremea noastra nu existau rasinoase sub geamurile sparte.



Botanistii declara ca-I un miracol. Teoretic specia din poza n-avea cum sa se aclimatizeze in acel areal. Buey fraierilor, contributia noastra n-a fost prinsa in studiul de impact sau bilantlul de mediu. Ce sa mai zic de studiul de fezabilitate? Bai cacanarilor, buda mereu infundata si fara iluminare era la capatul culoarului, asa ca aportul cu nitrati este evident pina in zilele noastre.
In pauzele de productie, de altfel binemeritate, trebuia sa si mincam. Restaurantele, pitariile, paburile si shaormariile se numeu simpu: cantina. Asazisa mincare oferita era asa de nasoala incit preferam sa lingem un chil de Gambrinus, peste drum de Dimbovita, la Matoru (a se citi amatoru). Era premiantu zonal, fiind singuru’ ce ne primea la casting fara sa dam spaga. Intre timp nu stiu cum s-or brodit traba da cred ca o avut actori mai bine cotati ca noi si o luat Globu’ de Aur, pe care l-o vindut si si-o facut ditai hardughia:


Am totusi o multumire. Lumea “buna” iubea Regia pentru R2 – o celebra supermizerabila hiperdiscoteca. Era un fel de Titanic, numa bun de Oscar. Acu-I o epava.