9 apr. 2014

3. Primul eșec în dragoste

Celebritatea vine la pachet cu nefericirea. Așa se vede prin Hollywood sau emisiunile grețoase, cele de după "știrile de la ora 5".
La pubertate, celebritatea pune amprenta definitiv și irevocabil pe puțoiul ce abia-și numără mîndru trei floci în chiloți. Simțeam că-s mai înalt, peste noapte aveam nasul mai drept, urechile mai puțin clăpăuge, iar la fotbal dădeam cele mai spectaculoase goluri. Chiar și Țînțar, golanul perfect, sperietoarea tuturor boracilor, refuza să mă căpăcească la finele orelor.
Cum am mai scris, toată biocenoza Scolii Generale nr. 5 din Dorohoi (orașul ăla Fără Zahăr), știa că Iațcu era cu Nicoleta. Mai puțin ea. Colegele acesteia o priveau cu invidie, doar era cu unu dintr-a 7a, ele fiind niste mucoase de-a 6a.
Într-o morocănoasă zi de primăvară, prin nu știu de conjuncturi obscure, am căcat bățul. Nu vă gîndiți la conotații sexuale dosnice. Eram homofob și atunci. Dacă scriam “am pus-o”, ați fi zis că mint, ceea ce este perfect adevărat. Dar să depășim momentul ăsta penibil și să trecem la următorul, mult mai jenant. Prin nu știu ce karme nefavorabile, zvonul ca eram iubitul Nicoletei o ajuns si la delicata ureche a domnului Nistor, profu de educație acustică. Știindu-mi viitoarea pasiune pentru muzica, mi-a zis: “Dacă pîna săptămîna viitoare nu știi la pian Für Elise, te spun doamnei mă-ta că ai luat 3 la fizică”. Invidios. Cred că și domnia-sa era indrăgostit de Nicoleta mea.

Luptele interne, hormonale cred, atingeau cote penibile. Leucocitele, hărnicuțe cum îs ele, alarmate de invazia gărgăunilor nicolitici, s-au hotărît sa-mi facă o surpriză, îmbogățindu-mi delicații obrajori cu o acnee purulentă numa buna de împroșcat oglinda din baie.

Pîlcurile de zăpadă nu se topisera prin șanțuri, caișii plesneau din boboci și aerul primăvăratic răspîndea gripă neporcină. Intr-un astfel de climat, temperat continental, cum să nu răspunzi invitațeiei la brifcor, mai ales că trecuseră nici mai mult, nici mai puțin, 4 luni de la primirea bilețelului? Cu inima inima în gît și puța sculată, am abordat Iubirea Vieții Mele ce tocmai ieșea de la W.C. Mirosea nițel a cloramină si rahat stătut, dar nu era al ei. Știam asta sigur.
- Cînd Brifrorul?
- Ce?
- Brifcorul din povestea precedenta.
- Ce-i ala?
- Brifcor, Băutură Răcoritoare Indigenă Fabricată cu Concentrat Original Românesc.
- A! BRIFCOR. Pai n-ai pronuntat cu majuscule. Deci. Mîine, la 12.32, la blocu’ turn.

La întîlnire am fost primul, asta pentru ca Nicoleta n-o mai ajuns, chiar dacă am așteptat-o pînă mai ieri. Cred că-mi purtase ghinion parfumul mamei (Implulse) cu care m-am dat din belșug pe git, geacă,  pantaloni, șosete, branțuri și bancnota de 25 lei, primită de la tata pentru brifcor și-o amandină cu margarină.

Nu mai știu cît și dacă am plîns. De supărare mi-am cumpărat un pachet de Carpați fără filtru care n-a fost fumat vreodată. Mirosea a Impulse. Stiu, grețos! Primul eșec în dragoste miroase-a Impulse. Roșu. 

4 comentarii:

  1. Excelent..love it..de abia astept urmatoarea povestire!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. ai talent la povestit ! astept cu nerabdare partea a doua :) !

    RăspundețiȘtergere